Virgil Teodorescu, poet, prozator, eseist și traducător român

Virgil Teodorescu (n. 15 iunie 1909, Cobadin, Constanța – d. 24 iunie 1987, București) a fost poet, prozator, eseist și traducător român, membru corespondent al Academiei Române. Reprezentant al avangardei literare românești, a fost asociat cu suprarealismul și onirismul, deși a respins explicit apartenența la curentul onirist. A fost, de asemenea, membru al Comitetului Central al Partidului Comunist Român.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Virgil_Teodorescu#/media/Fișier:Virgil_Teodorescu.03.jpg

Virgil Teodorescu a început studiile universitare în 1928 la Facultatea de Litere și Filozofie din București, absolvind în 1935. În același an 1928 debutează literar în revista Bilete de papagal a lui Tudor Arghezi, semnând cu pseudonimul Virgil Rareș. În 1932 fondează, la Constanța, revista de avangardă Liceu, alături de Tașcu Gheorghiu și Mircea Pavelescu. În anii ’40 se alătură celui de-al doilea val suprarealist românesc.

Scrie atât în română, cât și în franceză, utilizând uneori un limbaj poetic propriu, inventat de el, denumit „leopardă”. Primele sale volume de poezie poartă amprenta suprarealismului clasic, fiind influențate de lirica lui Paul Éluard, pe care îl va și traduce ulterior.

După 1950, publică poezii în stil proletcultist, adaptându-se cerințelor ideologice ale epocii. Totuși, spre sfârșitul anilor ’60 revine, treptat, la temele și tehnica suprarealistă. În ultimele decenii ale vieții, poezia sa se apropie stilistic de autori precum Nichita Stănescu sau Leonid Dimov, care îl considerau un model, în ciuda refuzului său explicit de a se asocia onirismului.

Între 1974 și 1978 a fost președinte al Uniunii Scriitorilor din România.

Pe lângă activitatea literară, a fost un prolific traducător, aducând în limba română opere semnate de autori importanți precum Guillaume Apollinaire sau George Gordon Byron.

Distincții

• Ordinul „Steaua Republicii Socialiste România”, clasa a II-a (1971) – pentru merite în construcția socialismului, la aniversarea a 50 de ani de la înființarea Partidului Comunist Român
• Ordinul „23 August”, clasa I (1979) – pentru contribuții la dezvoltarea societății socialiste, cu ocazia aniversării a 35 de ani de la revoluția antifascistă
• Ordinul „Tudor Vladimirescu”, clasa I (1984) – acordat la 40 de ani de la revoluția de eliberare socială și națională.

Lucrări

Poezie și poeme în proză (selecție):

• Poem în leopardă (1940) – exemplar unic, ilustrat de Dolfi Trost
• Diamantul conduce mâinile (1940) – manuscris în colaborare cu Dolfi Trost și Paul Păun
• Blănurile oceanelor (1945), Butelia de Leyda (1945)
• La lobul sării și Provocarea (1947) – în Colecția Infra-Noir
• Scriu negru pe alb (1955), Semicerc (1964), Corp comun (1968)
• Poezie neîntreruptă (1976) – în colecția Biblioteca pentru toți
• Repos de la voyelle (1976) – ediție bilingvă română-franceză
• Un ocean devorat de licheni (1984) – urmat de Poemul regăsit cu șase silamancii.

Proză și eseuri (selecție):

• Critica mizeriei (1945), Spectrul longevității. 122 de cadavre (1946) – în colaborare cu Gellu Naum și Paul Păun
• L’Infra-Noir (1947) și Éloge de Malombre (1947) – cu Gherasim Luca, Paul Păun, Dolfi Trost și Gellu Naum.

Teatru:

• Pisica de mare (1953) – piesă într-un act
• Dreptatea mării (1976) – piesă pentru teatru de păpuși.