Matei Călinescu, critic și teoretician literar român

Matei Călinescu (n. 15 iunie 1934, București – d. 24 iunie 2009, Bloomington, Indiana, SUA) a fost un important critic și teoretician literar român, cu o carieră remarcabilă atât în România, cât și în Statele Unite ale Americii. A ocupat funcția de profesor de literatură comparată la Indiana University din Bloomington, unde a fost numit ulterior profesor emerit. Acolo a fondat un centru de Studii Românești — unic în SUA — și a coordonat activitatea unui număr însemnat de doctoranzi români, mulți dintre ei devenind ulterior cadre universitare în domeniul literaturii comparate la universități americane.

Sursa foto: https://pixabay.com/photos/pen-writing-ink-pen-letter-4745931/

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Matei_Călinescu#/media/Fișier:MCalinescu.jpg

Născut într-o familie intelectuală — tatăl, Radu Călinescu, era inginer, iar mama, Dora (n. Vulcănescu) — Matei Călinescu a absolvit Facultatea de Filologie, secția engleză, la Universitatea din București în 1957. Ulterior, a activat ca asistent și lector la Catedra de literatură universală și comparată a aceleiași universități. A debutat cu poezie în Gazeta literară, iar în 1973, beneficiind de o bursă Fulbright, a părăsit România și a ales să rămână în SUA. Din 1979 a fost profesor la Indiana University, unde s-a stabilit definitiv, deși a revenit periodic în România.

Călinescu a avut o activitate științifică intensă, publicând studii și eseuri în reviste de prestigiu internațional precum Partisan Review, World Literature Today, Salmagundi, The Journal of Religion, Comparative Literature Studies, East European Politics and Societies, printre altele. După 1989, a contribuit constant și la presa culturală românească (22, România literară, Apostrof, Steaua).

Una dintre cele mai emoționante lucrări ale sale este volumul Portretul lui M (2003), scris la 40 de zile după moartea fiului său, Matthew, un tânăr de 25 de ani diagnosticat cu autism și epilepsie. Cartea reprezintă o mărturie profund personală despre suferință, iubire și pierdere. Matei Călinescu a încetat din viață în 2009, în urma unei boli grave, iar cenușa sa a fost depusă în mormântul familiei din Turnu Severin.

Printre cele mai importante lucrări de critică și teorie literară se numără Titanul și geniul în poezia lui Eminescu (1964), Aspecte literare (1965), Eseuri despre literatura modernă (1970), Conceptul modern de poezie (1972), și Cinci fețe ale modernității (1996, ediția românească). A publicat, de asemenea, mai multe volume de poezie, între care Semn (1968) și Tu: elegii și invenții (2003).

În Statele Unite, este cunoscut pentru volumele Faces of Modernity și Rereading, traduse și în limba română. Alte lucrări importante includ Viața și opiniile lui Zacharias Lichter, Amintiri în dialog (cu Ion Vianu), Despre Ioan P. Culianu și Mircea Eliade, Un fel de jurnal (1973–1981), Mateiu I. Caragiale: recitiri și Ionesco: Recherches identitaires.

Pentru activitatea sa, a fost distins cu numeroase premii, printre care Premiul Uniunii Scriitorilor (1969, 2006), Marele Premiu ASPRO (2002) și Premiul AER (2003). A fost decorat și cu Medalia „Meritul Cultural” clasa I în 1966, în cadrul sărbătoririi Centenarului Academiei Române.

Opera lui Matei Călinescu se remarcă prin rigoare intelectuală, deschidere internațională și o sensibilitate profundă, care transpare atât în textele sale academice, cât și în cele literare sau confesive.