Virgil Stanciu, anglist, traducător și eseist român

Virgil Stanciu (n. 4 noiembrie 1941, Blaj, Alba – d. 11 iulie 2023, Cluj-Napoca) a fost un distins anglist, traducător și eseist român, cunoscut pentru traducerile sale din literatura engleză și pentru contribuțiile remarcabile în domeniul studiilor literare. A fost laureat cu mai multe premii ale Uniunii Scriitorilor din România pentru traduceri.
S-a născut la Blaj într-o familie de profesori, tatăl său fiind profesor de limba română, iar mama sa profesoară de limba latină. A urmat studiile liceale la Liceul „Emil Racoviță” din Cluj și, între 1959 și 1964, a studiat Filologia la Universitatea din Cluj, secția engleză-română. În 1974, a obținut doctoratul în filologie cu teza „Thomas Wolfe, romancier american la început de secol”.

Sursa foto: https://pixabay.com/photos/ink-pen-write-ink-office-3958737

Sursa foto: https://revistavatra.org/2018/08/02/vatra-dialog-cu-virgil-stanciu-fara-aceasta-cofetarie-viata-literara-clujeana-a-anilor-1960-1990-este-greu-de-imaginat

După absolvirea facultății, a început o carieră didactică la Universitatea „Al. I. Cuza” din Iași, iar mai apoi la Universitatea din Cluj, unde a evoluat treptat de la preparator la profesor titular la Catedra de Filologie Germanică. A fost șef al catedrei în două perioade (1990–1992 și 2000–2007). În paralel, a urmat studii de specializare în limba engleză ca bursier ACLS la University of North Carolina, precum și în Anglia și Irlanda. A predat și în cadrul unor instituții internaționale, precum University of London și University of Nevada.

Virgil Stanciu a avut o activitate științifică vastă și a fost apreciat drept unul dintre cei mai importanți angliști și americaniști români. În 1977, a publicat „Orientări în literatura Sudului american” și a continuat să cerceteze istoria literaturii engleze, cu un accent deosebit pe perioada fin-de-siècle și începutul secolului XX.
Stanciu a debutat în 1965 cu recenzii literare în revista Steaua și a colaborat la numeroase publicații de specialitate, inclusiv Tribuna, România literară și Luceafărul. Deși a încercat să scrie proză originală, s-a dedicat în principal traducerilor din limba engleză, lucrând la traducerea unor autori celebri precum Charles și Mary Lamb, Joseph Conrad, Iris Murdoch, Ian McEwan, William Trevor și alții. Traducerile sale au fost apreciate pentru rafinamentul și subtilitatea lor.

A colaborat la realizarea Dicționarului scriitorilor români și a fost autorul primului Dicționar de angliști și americaniști români (2008), care a devenit o lucrare de referință pentru cercetătorii din domeniu. Lucrarea sa a fost considerată o contribuție semnificativă la recunoașterea angliștilor români în cultura română.
Pentru activitatea sa de traducător, Virgil Stanciu a fost recompensat cu mai multe premii, inclusiv Premiul pentru traducere la Salonul Cărții din Cluj (1998), Premiul Consiliului Britanic pentru traducere (2000), și Premiul Uniunii Scriitorilor pentru traduceri (2001). A primit și titlul de Doctor honoris causa al Universității „Petru Maior” din Târgu Mureș în 2013.
Stanciu a publicat lucrări esențiale în domeniul literaturii engleze și americane, inclusiv volume precum:

• Orientări în literatura Sudului american (1977)
• A History of English Literature – From Pater to Wells (1981)
• Războiul gândului cu literele. Eseuri de literatură engleză și americană (2004)
• Dicționar de angliști și americaniști români (2008, 2016).

Printre cele mai importante traduceri realizate de Virgil Stanciu se numără lucrări ale unor autori de renume mondial:

• Povestiri după Shakespeare de Charles și Mary Lamb (1977)
• Aventurile lui Peregrine Pickle de Tobias Smollett (1986)
• Corsarul de Joseph Conrad (1988)
• Trăsnaia lui Almayer de Joseph Conrad (1992)
• Mașina de iubit, cea sacră și profană de Iris Murdoch (1991)
• Câinii negri de Ian McEwan (1999)
• Ispășire de Ian McEwan (2003)
• Preaiubita de Toni Morrison (2014).