Virgil Onițiu, scriitor, profesor și publicist român

Virgil Onițiu (n. 21 februarie 1864, Reghin, Comitatul Mureș-Turda, Imperiul Austriac – d. 21 octombrie 1915, Brașov) a fost un scriitor român, profesor și publicist, membru corespondent al Academiei Române din 1902.

Virgil Onițiu s-a născut în Reghinul Săsesc (astăzi județul Mureș), fiind fiul cel mare al judecătorului Alexandru Onițiu și al Tereziei (născută Cătană). Familia sa s-a mutat la Cincu Mare, unde Virgil a legat o prietenie de lungă durată cu Valeriu Braniște. În 1875, familia s-a mutat din nou, de data aceasta la Seghedin, unde tatăl său a fost numit judecător.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Virgil_Oni%C8%9Biu#/media/Fi%C8%99ier:Virgil_Onitiu.jpg

Onițiu a început studiile primare la Reghin și le-a continuat în Cincu Mare și Caransebeș, finalizând liceul la Seghedin. În 1882, a început cursurile de teologie la Sibiu, unde s-a remarcat ca un student excelent și a fost ales președinte al societății de lectură, publicând primele sale lucrări literare în revista Musa. După absolvirea teologiei, a lucrat un an ca redactor la Telegraful Român din Sibiu.

În 1886, a continuat studiile la Facultatea de Litere a Universității din Viena, iar ulterior la Universitatea din Budapesta, specializându-se în limba latină și română. A fost activ în cadrul mai multor societăți culturale, fiind ales președinte al „România Jună” și membru al „Petru Maior” din Budapesta.

Începând din 1890, Virgil Onițiu a devenit profesor la Școalele Centrale Române din Brașov, predând limba română și latina. În 1894 a fost ales director al acestora și s-a preocupat de îmbunătățirea învățământului, inițiind conferințe pedagogice și înființând „Fondul Coresi” pentru editarea manualelor școlare în limba română. A redactat, de asemenea, manuale care includeau capitole despre istoria și geografia României, suplinind lipsa unui curriculum adecvat în acea perioadă.

A fost un pedagog remarcabil, propunând în 1897-1898 modificări importante în programa școlară și inițiind diverse proiecte educative, inclusiv „Masa studenților” pentru elevii săraci și construirea internatului „Școlilor Centrale”. A încurajat activitățile extrașcolare, cum ar fi excursiile și sporturile, și a contribuit la dezvoltarea unor colecții educaționale.

Onițiu a fost un membru activ al Asociației Transilvane pentru Literatura Română și Cultura Poporului Român (ASTRA), fiind vicepreședinte și președinte al secției literare. A fost, de asemenea, implicat în organizarea și promovarea teatrului românesc, fiind vicepreședinte al Societății pentru Fond de Teatru Român.

Între 1894 și 1915, a fost inspector șef al școlilor din Brașov și a inițiat editarea colecției „Biblioteca teatrală” la Brașov.

Virgil Onițiu a publicat articole pedagogice, foiletoane satirice, traduceri (din Jules Verne, Dostoievski și Tolstoi), studii de critică literară și teatrală, schițe și nuvele în publicații precum Familia, Convorbiri literare, Tribuna, Vatra, Gazeta de Transilvania și Telegraful român. De asemenea, a scris piese de teatru și lucrări de literatură și folclor.

Virgil Onițiu a fost ales membru corespondent al Academiei Române în 1902. A murit la 21 octombrie 1915 și a fost înmormântat în cimitirul Bisericii Cuvioasa Paraschiva din Groaveri, Brașov. Nicolae Iorga l-a descris ca „un om cu nesfârșită iubire pentru școala sa, spirit limpede și voință hotărâtă”, subliniind impactul său semnificativ asupra învățământului românesc din Ardeal.

Opera

• 100 de istorioare morale pentru tinerime (1891)
• De toate. Schițe și nuvele (1897)
• Clipe de repaus (1901, 1903)
• Din cele trecute vremi (1912)

Monumente

• Casa în care s-a născut Virgil Onițiu în Reghin a fost declarată monument istoric (cod LMI MS-IV-m-B-16097).
• Mormântul său din Brașov, în cimitirul Bisericii Cuvioasa Paraschiva-Groaveri, este de asemenea un monument istoric (cod LMI BV-IV-m-B-11888).