Virgil Ierunca, critic literar, publicist și poet român

Virgil Ierunca (pseudonimul lui Virgil Untaru, n. 16 august 1920, Lădești, județul interbelic Vâlcea – d. 28 septembrie 2006, Paris) a fost un critic literar, publicist și poet român, care a trăit în Franța începând cu 1947. A fost căsătorit cu Monica Lovinescu.

Virgil Ierunca s-a născut la 16 august 1920, în Lădești, județul Vâlcea. A urmat studiile liceale la Râmnicu Vâlcea și la Liceul „Spiru Haret” din București, iar ulterior a obținut licența în litere și filozofie la Universitatea din București. În paralel cu studiile universitare, a fost redactor la ziarul Timpul, sub conducerea lui Mircea Grigorescu, și unul dintre fondatorii revistei Albatros, care a fost închisă de regimul antonescian. În 1947, împreună cu Ion Caraion, a editat revista Agora, publicată în mai multe limbi, dar aceasta a fost interzisă de cenzura comunistă. De-a lungul carierei sale, a colaborat cu numeroase publicații, printre care Revista Fundațiilor Regale, Vremea, Fapta, Viața românească, Universul literar și Kalende.

Virgil Ierunca

I, Gerard cohen

• CC BY-SA 3.0
• Fișier:Ierunca1.JPG
• Creată: 1994
• Încărcată: 3 august 2007

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Virgil_Ierunca#/media/Fi%C8%99ier:Ierunca1.JPG

În decembrie 1946, Virgil Ierunca a părăsit România, obținând o bursă oferită de guvernul francez, și s-a stabilit definitiv în Franța. Acolo, a desfășurat o activitate culturală intensă. Între 1952 și 1975, a fost redactor cultural în cadrul emisiunilor pentru străinătate ale Radiodifuziunii Franceze (Cronica ideilor) și redactor politic al emisiunii în limba română. Din 1975, a devenit cercetător la Centrul Național de Cercetare Științifică (C.N.R.S.), Secția de filozofie, și colaborator al postului de radio Europa Liberă.

În exil, sub patronajul lui Mircea Eliade, a redactat prima revistă românească de literatură, Luceafărul, urmată de alte publicații precum Caete de Dor, România muncitoare, Limite și Ethos. De asemenea, a colaborat activ cu alte ziare și reviste românești din exil. Virgil Ierunca a contribuit la diverse dicționare și enciclopedii din Franța și Germania, inclusiv la: „Literatura română” în Encyclopédie de la Pléiade (Gallimard, Paris, 1957; ed. a II-a, 1968), „Literatura română” în Histoire générale des littératures (Quillet, Paris, 1961), „Scriitori români” în Dictionnaire des littératures (Presses Universitaires de France, Paris, 1968), „Literatura română” în Lexicon der Weltliteratur im 20 Jahrhundert (Freiburg, Basel, Viena, 1961), și „Scriitori și pictori români” în Dictionnaire du surréalisme et ses environs (Office du Livre, Fribourg, 1982).

Printre volumele publicate în limba română se numără Românește (Fundația Regală Universitară „Carol I”, Paris, 1964, și Editura Humanitas, București, 1991), Pitești (Editura Limite, Madrid, 1981, și sub titlul Fenomenul Pitești la Editura Humanitas, București, 1990) și Subiect și predicat (Editura Humanitas, București, 1993). A editat, de asemenea, ediții critice ale unor autori precum Al. Busuioceanu și G.M. Cantacuzino, și a publicat versuri în antologii din exil.

Virgil Ierunca a decedat pe 28 septembrie 2006, la Paris.