Bianca Balotă, scriitoare română

Bianca Balotă (8 august 1936, Focșani – 28 septembrie 2005, Nisa), a fost o scriitoare română, specializată în proză.

Bianca Balotă a fost fiica Elisabetei (născută Stavăr) și a lui Petre Marcu, ofițer de carieră și a fost soția eseistului Nicolae Balotă. În 1944, familia ei s-a mutat la Brașov, unde a urmat școala primară și liceul. Între 1954 și 1959, a studiat la Facultatea de Filologie, secția literatură și critică literară, a Universității din București. În perioada 1959-1972, a lucrat ca jurnalistă și redactor de carte la Editura pentru Literatură, în colecția „Biblioteca pentru toți”. În 1979, a plecat din țară, stabilindu-se inițial la München, apoi la Tours și Paris, unde Nicolae Balotă a fost invitat ca profesor universitar. În 1981, s-au stabilit la Paris. După 1990, au revenit frecvent în țară, locuind temporar la București. Din 2001, și-au mutat reședința de la Paris la Nisa. Bianca Balotă a debutat editorial în 1969 cu volumul de nuvele Mașina de fugit în lume. A colaborat cu articole, cronici literare, schițe și povestiri la revistele „Astra”, „Luceafărul”, „România literară”, „Apostrof”, „Familia”, „Steaua” și altele.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Bianca_Balot%C4%83#/media/Fi%C8%99ier:Bianca_Balota1.png

Volume publicate

• Mașina de fugit în lume, nuvele, București, Editura pentru Literatură, 1969; ediție definitivă, București, Editura Europress Group, 2007
• Bal la regina Portugaliei, roman, București, Cartea Românească, 1979; reeditare, București, Cartea Românească, 2003
• Zăpada de-altădată, roman, București, Cartea Românească, 1995
• Micul palat baroc, nuvele, București, Editura Universal Dalsi, 1999
• Străbunica Hedviga, roman, București, 2002
• Caietul mamei. 1956, cu un comentariu de Ilie Constantin, București, Editura Europress Group, 2007

Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Bianca_Balot%C4%83