Viniciu Gafiţa, prozator român şi traducător, editor, autor de cărți pentru copii

Viniciu Gafiţa (1 martie 1926, Baia, judeţul Suceava) este un prozator şi traducător. Este fiul Anei (născută Ţărăniţa) şi al lui Vasile Gafiţa, notar, şi frate cu Mihai Gafiţa.

Sursa foto: AI

Sursa foto: https://www.referatele.com/referate/romana/Viniciu-Gafita/index.php
Urmează la Fălticeni şcoala primară (1933-1937) şi Liceul „Nicu Gane” (1937-1945). În 1950 va absolvi Facultatea de Filologie a Universităţii din Bucureşti. Îşi face debutul încă din 1945, când începe să publice în „Universul copiilor” basme, poezii, schiţe, romane, multe semnate c

Viniciu Gafița – prozator, traducător și editor, autor de literatură pentru copii

Viniciu Gafița (1 martie 1926, Baia, județul Suceava – 21 noiembrie 2005) a fost prozator, traducător și editor, cunoscut mai ales pentru literatura sa dedicată copiilor. Provenea dintr-o familie de intelectuali, fiind fiul Anei (n. Țărănița) și al lui Vasile Gafița, notar, precum și fratele criticului literar Mihai Gafița.

A urmat școala primară la Fălticeni (1933–1937) și Liceul „Nicu Gane” (1937–1945), iar în 1950 a absolvit Facultatea de Filologie a Universității din București. A debutat în 1945 în revista „Universul copiilor”, publicând basme, poezii, schițe și romane, adesea sub pseudonime precum Ana Romana, Bunelu, George Garo sau G. Viniciu.

Din 1950 a lucrat ca redactor, șef de secție și șef de redacție la Editura de Stat și la Direcția Generală a Editurilor și Presei. Din 1960 s-a dedicat integral literaturii pentru copii, activând la Editura Tineretului, apoi la Editura „Ion Creangă”, unde a devenit redactor-șef și director.

A colaborat ocazional cu publicații precum „Cutezătorii”, „Luminița”, „Albina”, „Contemporanul”, „Foaia noastră” (Gyula, Ungaria) și „Detskaia literatura” (Moscova).

u pseudonime. Din 1950 lucrează ca redactor, şef de secţie şi şef de redacţie la Editura de Stat, Direcţia Generală a Editurilor şi Presei, Editura de Stat pentru Literatură şi Artă, iar din 1960 se va preocupa exclusiv de literatura pentru copii în cadrul Editurii Tineretului, apoi la Editura Ion Creangă, unde va ajunge redactor-şef şi director.

Primul său volum, Grădina cu meri, a apărut în 1955. Piesa Ileana Sânziana, scrisă împreună cu Alecu Popovici, a fost premiată la concursul teatrelor de păpuși de la Belgrad în 1968.

Scrierile lui Gafița se caracterizează printr-un stil didactic, moralizator, dedicat în special copiilor, folosind teme din viața cotidiană, istorie sau universul pionieresc. După anii ’60, lucrările sale s-au distanțat treptat de clișeele ideologice, orientându-se spre valori etice generale. A realizat și o amplă Bibliografie a literaturii române pentru copii (1978), contribuind la recuperarea și valorizarea autorilor din domeniu.

Opera literară (selectiv)

• Grădina cu meri (1955)

• Tașca de piele (1957)

• Oameni și oameni (1959)

• A venit primăvara (1961)

• Întâmplările Marianei (1962)

• Ca mărgelele pe ață (1965)

• Dimineața de cenușă (1968)

• Trei întâmplări la Suceava (1968)

• Cu barbă și fără barbă (1970)

• Curcubeul poveștilor (1972)

• Munții necunoscuți (1973)

• Alfabetul năzdrăvan (1975)

• Țara de Sus (1976)

• Bibliografie de literatură română pentru copii (1978)

• Cărticica celor harnici (1979)

• Ghiocei pentru mama (1982)

• Ningea peste rododendroni (1986)

• În căutarea lui Avram Iancu (1989)

• Năzdrăvăniile iepurașului Zdup (1992)

• Povestiri de ascultat și de colorat (1999)

Traduceri

• Maxim Gorki, Opere, vol. XXVIII (1964), în colaborare cu Xenia Stroie