Victor Gomoiu, medic român

Victor Gomoiu, (n. 18 aprilie 1882, Vânju Mare – d. 6 februarie 1960, București), a fost un medic chirurg, istoric al medicinei, ministru al sănătății, umanist și vizionar al asistenței medicale românești.

Victor Gomoiu a fost o personalitate marcantă a medicinei românești, cu o carieră impresionantă ce a îmbinat știința, implicarea socială și cultura. A fost nu doar un chirurg de renume, ci și unul dintre fondatorii studiului istoriei medicinei în România, un reformator al sistemului sanitar și un om cu o profundă preocupare pentru soarta celor nevoiași.

În septembrie 1940, pentru o scurtă perioadă (4–14 septembrie), a deținut funcția de Ministru al Sănătății și Ocrotirii Sociale în guvernul Ion Antonescu.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Victor_Gomoiu#/media/Fișier:V._Gomoiu_circa_1920.png

Deși a activat în două guverne de extremă dreaptă (Ion Gigurtu și Ion Antonescu), Victor Gomoiu a fost recunoscut ca un apărător al evreilor deportați în Transnistria, intervenind personal pe lângă Regina Elena pentru salvarea unor victime, printre care și prietenul său Barbu Lăzăreanu. A vizitat lagărele din Transnistria, oferindu-le îngrijire și solidaritate celor persecutați, amenințând chiar că va părăsi țara dacă deportările vor continua.

Sprijinit de Regina Elena, Gomoiu a intrat în conflict cu regele Carol al II-lea și a fost arestat în 1934. A urmat o nouă perioadă de detenție în timpul regimului comunist, între 1950 și 1954, fiind închis la Sighet și Aiud. După eliberare, a refuzat o funcție în Ministerul Sănătății, considerând-o un compromis moral. A decedat în 1960, iar reabilitarea sa oficială a avut loc abia în anii ’80.

Timp de peste 50 de ani, Victor Gomoiu a fost o figură dominantă în lumea medicală și culturală românească. Printre contribuțiile sale de seamă:

• A publicat în 1923 volumul „Din istoria medicinii și învățământului medical românesc”.
• A fondat Societatea Română de Istoria Medicinii (1929).
• A organizat la București, în 1932, Congresul Internațional de Istorie a Medicinei.
• A fost ales în 1936 președinte al Societății Internaționale de Istorie a Medicinei – Paris, funcție deținută până în 1958.
• A fost membru în 17 academii științifice.
• Decorat pentru faptele sale de eroism în ambele războaie mondiale.

Una dintre cele mai mari realizări ale sale este Spitalul “Sfânta Elena” din București (azi Spitalul Clinic de Copii „Prof. Dr. Victor Gomoiu”), inaugurat în 1927. Conceput pentru a oferi asistență medicală gratuită populației sărace, acest complex a fost ridicat din fonduri obținute prin subscripție publică și sprijin instituțional (Banca Națională, CFR, Ministerul Muncii).

Victor Gomoiu a fost implicat personal în întocmirea planurilor, colaborând cu arhitectul Gheorghe Șimotta. Spitalul oferea servicii medicale complexe – de la chirurgie la pediatrie – și a fost considerat un model de asistență medico-socială, citat inclusiv de Liga Națiunilor.

În 1974, grație donației realizate de dr. Viorica Gomoiu, a fost înființat la Craiova Muzeul de Istoria Medicinei și Farmaciei “Victor Gomoiu”, aflat sub egida Universității din Craiova.

După 1990, patrimoniul muzeal a fost parțial relocat la Universitatea “Constantin Brâncuși” din Târgu-Jiu, la Muzeul de Artă “Theodor Aman” din Craiova și la UMF Craiova.

În orașul său natal, Vânju Mare, funcționează Liceul Teoretic „Dr. Victor Gomoiu”.

Gomoiu a debutat în literatură în 1906, fiind membru în comitetul de redacție al revistei „Șezătoarea săteanului”, alături de George Coșbuc. A realizat cercetări despre reprezentarea bolii și a vindecării în poezia populară românească.