Jurnal FM 
Victor Babeș, bacteriolog și morfopatolog român, membru al Academiei Române din 1893
#Postat de Carmen Vintu on iulie 4, 2025
Victor Babeș (n. 28 iulie 1854, Viena, Imperiul Austriac – d. 19 octombrie 1926, București, România) a fost un bacteriolog și morfopatolog român, membru al Academiei Române din 1893. A fost fiul lui Vincențiu Babeș.
Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Victor_Babe%C8%99#/media/Fi%C8%99ier:Victor_Babes.jpg
În colaborare cu Victor André Cornil, a publicat primul tratat de bacteriologie din lume, intitulat „Bacteriile și rolul lor în anatomia și histologia patologică a bolilor infecțioase”, contribuind astfel la fundamentarea modernă a acestei științe.
Babeș este considerat fondatorul școlii românești de microbiologie.
Victor Babeș s-a născut în 1854 la Viena, fiind fiul deputatului Vincențiu Babeș din Banat și al Sophiei Goldschneider, membră a unei influente familii vieneze. A obținut bacalaureatul la Gimnaziul Catolic din Budapesta și a studiat medicina la Universitatea din Budapesta, continuându-și studiile la Viena, unde și-a luat doctoratul.
Și-a început cariera științifică la Budapesta, ca asistent în laboratorul de anatomie patologică (1874-1881). Fascinat de descoperirile lui Louis Pasteur, Babeș s-a orientat spre microbiologie și a plecat la Paris pentru a lucra în laboratorul lui Pasteur și apoi cu Victor Cornil. Împreună cu Cornil, a publicat în 1885 primul tratat de bacteriologie.
Între 1885 și 1886, a lucrat în laboratoarele lui Rudolf Virchow și Robert Koch din Berlin.
În 1881, a devenit conferențiar și în 1885 profesor asociat de Histopatologie la Universitatea din Budapesta. În 1887, a fost numit profesor de Anatomie Patologică și Bacteriologie la București.
Activitatea științifică a lui Victor Babeș a fost vastă, concentrându-se pe tuberculoză, lepră, vaccinare anti-rabică și seroterapie anti-difterică. A demonstrat prezența bacililor tuberculozei în urina persoanelor bolnave și a identificat peste 40 de microorganisme patogene. De asemenea, a descoperit o clasă de paraziți – sporozoari intracelulari nepigmentați – responsabili pentru febra de Texas la pisici și alte boli la animale vertebrate, acești paraziți fiind denumiți Babesia.
În 1892, a publicat un „Atlas de Histologie patologică a Sistemului Nervos” împreună cu Gheorghe Marinescu și Paul Blocq. A editat „Analele Institutului de Patologie și Bacteriologie din București” timp de mai mulți ani.
Contribuțiile sale științifice au avut un impact semnificativ asupra medicinei veterinare și profilactice. A introdus vaccinarea antirabică în România și a ameliorat metoda prin asocierea cu seroterapia în cazurile grave. Cercetările sale asupra antagonismelor microbiene l-au plasat printre precursorii ideilor moderne despre antibiotice.
Babeș a fost preocupat de îmbunătățirea stării sanitare a populației, în special în combaterea pelagrei. În 1907, a susținut împroprietărirea țăranilor ca soluție pentru această boală a mizeriei.
A abordat probleme legate de alimentarea cu apă a localităților și organizarea științifică a luptei antiepidemice. Concepțiile sale filozofice materialiste sunt reflectate în lucrările „Considerațiuni asupra raportului științelor naturale către filozofie” (1879) și „Credință și știință” (1924).
Eponime asociate
– Corpusculii Babeș-Ernst: incluzii metacromatice în protoplasma unor bacterii grampozitive.
– Corpusculii Babeș-Negri: incluzii rabice în celulele nervoase.
– Babesia: un gen de paraziți din ordinul Haemosporidia.
– Babesioze (sin. Piroplasmoză): o boală rară gravă la oameni, cauzată de protozoarul intraeritrocitar
– Babesia microti.
