Vasile Rășcanu, medic, fiziolog, profesor universitar român

Vasile Rășcanu (22 iulie 1885, Orgoiești – 4 mai 1980, București) a fost un reputat medic, fiziolog, profesor universitar și membru titular al Academiei Române, cunoscut pentru contribuțiile sale fundamentale în domeniul electrofiziologiei și al fiziologiei cordului.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Vasile_R%C4%83%C8%99canu#/media/Fi%C8%99ier:Vasile_R%C4%83%C8%99canu.jpg

Format la Bârlad și apoi la Universitatea din Iași, unde a studiat simultan Științele Naturale și Medicina, Rășcanu și-a început cariera medicală în 1911 în cadrul spitalului universitar. În 1916 și-a obținut doctoratul cu o teză despre influența nervului pneumogastric asupra fascicolului lui His, lucrare care i-a marcat direcția științifică viitoare.

În 1922 a devenit profesor la Institutul de Medicină și Farmacie din Iași, unde a pus bazele cercetării în electrofiziologie. A studiat funcționarea inimii, reflexele medulare și procesele biochimice musculare, influențând decisiv dezvoltarea fiziologiei moderne în România.

Prin eforturile sale, stațiunea Slănic Moldova a fost transformată în 1933 într-un institut balneo-climatic destinat formării medicilor. A fost membru titular al Academiei de Științe din România din 1943 și, printr-o recunoaștere excepțională, a fost ales direct membru titular al Academiei Române în 1955.

A deținut funcția de decan al Facultății de Medicină din Iași (1946–1948) și a fost decorat cu Ordinul Meritul Sanitar clasa I (1970) și Ordinul 23 August (1975), pentru contribuțiile sale remarcabile în domeniul sănătății publice.