Mihai Popescu, actor român

Mihai Popescu (n. 22 iulie 1909, Târgoviște – d. 24 februarie 1953, București) a fost un actor român remarcabil, membru al Teatrului Național din București și unul dintre reprezentanții de seamă ai teatrului românesc modern.

A avut o carieră de succes atât în România, cât și în străinătate, în special la Viena, unde s-a impus ca actor de expresie germană. Între 1951 și 1953 a fost profesor la Conservatorul de Artă Dramatică din București, contribuind semnificativ la formarea noii generații de actori.

Sursa foto: https://pixabay.com/photos/movie-theater-curtain-theatre-movie-4609877

Fiul preotului Niculae M. Popescu, un erudit cunoscut pentru studiile sale privind istoria Bisericii Ortodoxe Române, Mihai Popescu a fost crescut într-un mediu intelectual și artistic. A urmat cursurile Colegiului Sfântul Sava din București, apoi s-a înscris la Conservatorul de Artă Dramatică, unde a studiat sub îndrumarea Luciei Sturza Bulandra. Aceasta l-a remarcat pentru seriozitatea în muncă, sensibilitatea artistică și respectul profund față de meseria de actor.

Debutul său pe scenă a avut loc în stagiunea 1931–1932, în compania Mariei Ventura, cu care a devenit partener de scenă. A călătorit ulterior în Franța, Germania și Austria, unde a descoperit teatrul de influență barocă și stilul clasic vienez. În 1933 a urmat cursurile seminarului celebrului regizor Max Reinhardt de la Viena, unde a aprofundat tehnici scenice precum dicțiunea, mișcarea scenică, gestica și mimica, într-un program ce îmbina teatrul cu muzica, dansul și gimnastica.

După finalizarea studiilor, a fost cooptat în distribuția spectacolelor Jedermann de Hugo von Hofmannsthal și Faust de Goethe la Salzburg. A jucat în limba germană la Stadttheater din Bielitz și la Volkstheater din Viena, fiind distribuit în roluri importante precum Laerte în Hamlet, dar și în alte piese celebre ca Cum vă place de Shakespeare, Maria Stuart de Schiller și Ifigenia în Taurida de Goethe. A activat în Viena până în 1938.

Întors în România, a apărut în stagiunea 1939–1940 la Teatrul Maria Filotti din București, în spectacole precum Calul năzdrăvan și Domnișoara Butterfly. A jucat apoi la Teatrul Comedia, unde a colaborat cu George Vraca în Hoții de Schiller. Ulterior a fost angajat la Teatrul Național din București, unde a interpretat numeroase roluri memorabile: Oswald în Strigoii de Ibsen, Armand Duval în Dama cu camelii de Dumas-fiul, Romeo și Iago în piesele lui Shakespeare, dar și roluri importante în Mașina de scris de Jean Cocteau și Nicolae Bălcescu de Camil Petrescu.

A colaborat cu Radiodifuziunea Română, unde a apărut în emisiunea „Teatru la Microfon”, fiind păstrate înregistrări valoroase cu piesele Intrigă și iubire de Schiller și Egmont de Goethe, alături de Ion Manolescu.

Mihai Popescu este considerat un prototip al actorului intelectual, capabil să transmită idei profunde și să îmbine talentul cu o viziune artistică rafinată. A fost decorat prin Decretul nr. 43 din 23 ianuarie 1953 cu titlul de Artist Emerit al Republicii Populare Române, pentru contribuțiile sale valoroase în domeniul teatrului.

A încetat din viață la 24 februarie 1953, în urma unei intervenții chirurgicale pentru îndepărtarea unei tumori cerebrale. A fost înmormântat în Cimitirul Bellu din București.

Distincții
– Ordinul Meritul Cultural, în gradul de Medalie clasa I, pentru activitatea în teatru (23 septembrie 1942)
– Titlul de Artist Emerit al Republicii Populare Române (23 ianuarie 1953)

Filmografie
– Doamna de la etajul II (1937)
– Cetatea Fermecată (1945).