Vasile Netea, scriitor și istoric român

Vasile Netea (pseudonim: Victor Lucrețiu) (n. 1 februarie 1912, Deda, județul Mureș – d. 6 martie 1989, București) a fost un scriitor și istoric român, cunoscut pentru cercetările sale asupra istoriei Transilvaniei. A publicat 40 de cărți, majoritatea axate pe subiecte legate de Ardeal, dedicându-se cu pasiune acestui teritoriu.
Vasile Netea s-a născut în 1 februarie 1912, în comuna Deda, județul Mureș. Copilăria sa a fost marcată de contextul istoric al vremii, fiind afectată de izbucnirea Primului Război Mondial, în urma căruia tatăl său a plecat pe front, iar Vasile și mama sa s-au refugiat în satul Gledin, județul Bistrița-Năsăud.

După terminarea războiului, familia s-a întors în Deda, unde Vasile a urmat școala primară în 1923, sub îndrumarea învățătorului Borșianu. În 1931, s-a mutat la Târgu Mureș pentru a urma Școala Normală, unde a debutat literar cu o poezie publicată în revista liceului Alexandru Papiu Ilarian. În această perioadă, a intrat în contact cu revista Astra, în paginile căreia a publicat articole și poezii, inclusiv un necrolog dedicat lui Ion Dragoslav și o poezie numită Pământ, preluată de revista Cuget clar a lui Nicolae Iorga. La 16 ani, a încercat să scoată o revistă de cultură generală, intitulată Avântul, din care a apărut un singur număr în 1928.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Vasile_Netea#/media/Fi%C8%99ier:Vasile_Netea.jpg

Vasile Netea și-a continuat activitatea literară la Cluj și Lugoj, debutând în ziarul Patria și în revista Drapelul. După absolvirea liceului, a profesat ca învățător în mai multe localități din Valea Mureșului, printre care Teaca, Lunca Bradului și Reghin.

În perioada 1931-1932, la Reghin, Netea a colaborat cu profesorul Aurel Popp și doctorul Eugen Nicoară, activând în cadrul unei mișcări culturale care a adunat intelectuali din zonă. Împreună cu Nicoară, a publicat lucrări despre istoria și tradițiile Ardealului, precum Figuri mureșene și Murăș, Murăș, apă lină. De asemenea, în 1933, a inițiat, împreună cu Em. I. Cocoș, o foaie de cultură numită Credința, dedicată personalităților naționale, în special lui Nicolae Titulescu.

În 1936-1937, a fost editorul revistelor Clipa și Jar și slovă, iar în paralel a continuat studiile liceale la Blaj. În perioada 1939-1940, a aprofundat pedagogia la Universitatea din Cluj, iar între 1940-1941 a studiat pedagogia la București. În 1942-1946, a urmat cursurile Facultății de Litere și Filozofie a Universității din București. În 1948, și-a obținut doctoratul la aceeași universitate cu lucrarea George Barițiu: Viața și opera.
Vasile Netea a avut o activitate literară remarcabilă, publicând nu doar 40 de cărți, dar și sute de articole. Printre cele mai cunoscute lucrări se numără:

• Din contribuția învățătorimii române la dezvoltarea culturii naționale (1935)
• Murăș, Murăș, apă lină – împreună cu Eugen Nicoară (1936)
• Constantin Romanu Vivu, prefectul Legiunii XII în anii 1848-1849 (1937)
• Sub stindardul ASTREI (1939)
• De la Petru Maior la Octavian Goga (1944)
• Istoria Memorandumul românilor din Transilvania și Banat (1947)
• Munții Apuseni: muzeu istoric și Pantheon al poporului român (1977)
• 1877 în conștiința literară a epocii: documente, scrisori, articole (1977)
• Spre unitatea statală a poporului român (1979)
• Folclorul și folcloriștii mureșeni (1983)
• Mureșul superior – vatră de cultură românească (1988)

Premii și distincții

• Premiul „Gh. Asachi” al Academiei Române pentru lucrarea De la Petru Maior la Octavian Goga (1945)
• Titlul de Doctor în Științe Istorice acordat de Universitatea din București, cu mențiunea magna cum laudae (1947)

Bibliografie

• Philobiblon mureșean. Dimitrie Poptămaș, Editura Biblioteca Județean Mureș, Târgu Mureș, 2003
• Mureșul superior – Vatră de cultură românească, Editura Cuvântul, București, 2006.

Sursa: https://www.enciclopediaromaniei.ro/wiki/Vasile_Netea