Ion Pavel, medic român

Ion Pavel (Ionel S. Pavel) s-a născut la 14/27 martie 1897, la București, și a murit la 6 martie 1991, tot în București. A fost un medic diabetolog român de prestigiu, profesor la Clinica de Boli de Nutriție și Diabet din cadrul Spitalului Cantacuzino. Din 1963 a fost membru corespondent al Academiei Române, iar în 1990 a devenit membru titular. De asemenea, în 1976 a fost ales membru corespondent al Academiei de Medicină din Paris.

Sursa foto: AI

Activitatea sa științifică s-a concentrat în principal asupra diabetului și a fiziopatologiei biliare, fiind considerat fondatorul diabetologiei moderne în România. În anul 1939, profesorul Ion Pavel a inițiat Registrul de Diabet, un proiect important pentru monitorizarea acestei boli. În 1941 a înființat la Spitalul Cantacuzino primul Centru Antidiabetic, care ulterior s-a dezvoltat în Clinica de Diabet, centrul fiind mutat de la Spitalul Colțea.

În 1944 a publicat lucrarea „Le Diabète”, prima monografie dedicată diabetului apărută în România și una dintre puținele existente la nivel mondial la acea vreme. Pentru această lucrare a primit, în 1946, premiul Academiei de Științe din Paris.

Deși prenumele Ionel apare uneori în documente, majoritatea lucrărilor sale au fost semnate simplu Ion Pavel.

Numele său este legat de sindromul Chiray-Pavel (sau colecistatonia Chiray-Pavel), o afecțiune caracterizată prin stagnarea funcțională a colecistului determinată de hipotonia vezicii biliare. Aceasta apare mai ales la persoane cu predominanță simpatică și are adesea caracter ereditar.

De-a lungul carierei, Ion Pavel a primit numeroase premii pentru cercetările sale medicale, printre care:

• 1926 – Premiul Martin-Damourette pentru studiile realizate împreună cu Maurice Chiray privind contractilitatea vezicii biliare.
• 1927 – Premiul Montyon al Academiei de Științe din Paris pentru lucrarea La vésicule biliaire et ses voies d’excrétion (în colaborare cu Maurice Chiray).
• 1947 – Premiul Dagnan-Bouveret al Institutului Franței pentru cartea Les ictères.
• 1964 – Premiul Dragovitch al Academiei de Științe din Paris pentru lucrarea Le diabète, publicată inițial în 1944 și reeditată ulterior.

Ion Pavel a publicat numeroase studii și volume dedicate diabetului, afecțiunilor hepatobiliare și fiziopatologiei icterului. Printre lucrările sale importante se numără:

• La Vésicule biliaire (1927, cu Maurice Chiray)
• La Médication relâchante de la vésicule biliaire (1931)
• Diabète et cholécystite (1932)
• L’Action de l’insuline sur l’intestin (1933)
• Affections non ulcereuses du duodenum (1938)
• Le Diabète (1944)
• Les ictères (1949)
• Etiologie acquise et héréditaire du diabète sucré (1957)
• Die Gallenblase und die ableitenden Gallenwege (1962)
• La prophylaxie du diabète (1962)
• Fiziopatologia icterelor (1967)
• Ultrastructura hepatică în ictere (1972)
• Diabetul Zaharat (1974).