Vasile Lovinescu, critic literar și filosof român

Vasile Lovinescu a fost un critic literar și filosof român, născut pe 17/30 decembrie 1905, în Fălticeni, fiind fiul mai mare al avocatului Octav Lovinescu și al Anei Cetățianu. Tatăl său era fratele criticului literar Eugen Lovinescu și provenea din comuna Rădășeni, județul Suceava, iar mama sa avea rădăcini în localitatea Subcetate, fiind înrudită cu Ion Budai-Deleanu.

Familia sa a dat literaturii române mai mulți scriitori, printre care se numără Anton Holban (văr), Monica Lovinescu (verișoară) și Alexandrina Lovinescu (verișoară).

I, the copyright holder of this work, hereby publish it under the following license:

This file is licensed under the Creative Commons Attribution-Share Alike 3.0 Romania license.

Sursa foto: https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Galeria_Oamenilor_de_Seama_Falticeni.JPG

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Vasile_Lovinescu#/media/Fișier:Vasile_Lovinescu.jpg

După finalizarea studiilor, Vasile Lovinescu a lucrat ca jurisconsult la diverse firme, la primăria municipiului Fălticeni și, ulterior, la Creditul Minier, până în 1947, când instaurarea dictaturii l-a forțat să renunțe la cariera sa profesională. În ciuda acestui traseu profesional, preocupările sale principale au fost mereu legate de spiritualitate. În anii ’30, a publicat numeroase articole și eseuri în reviste precum Viața Literară, Viața Românească, Adevărul Literar și Artistic, Credința, Familia, Azi și Vremea, și a realizat traduceri din limba germană, franceză și engleză.

În 1964, Vasile Lovinescu și-a reluat activitatea scriitoricească, simțind nevoia de a conserva adevărurile tradiționale care, transmise doar oral, riscau să se piardă. Astfel, între 1964 și 1972, au fost scrise și publicate cele două studii fundamentale: Al patrulea hagialîc (despre universul romanului Craii de curtea veche de Mateiu Caragiale) și Creangă și Creanga de Aur (o interpretare ezoterică a basmelor lui Ion Creangă). Aceste lucrări, elaborate treptat, erau citite și discutate în cercuri restrânse.

După finalizarea acestor studii în 1972, în anii ’70, Vasile Lovinescu a continuat să scrie eseuri și studii pe teme tradiționale, comentarii de folclor și lucrări despre istoria și geografia sacră. Petrecea aproape zilnic la Biblioteca Academiei, studiind texte sacre și lucrări rare. De asemenea, a ținut un jurnal plin de meditații spirituale, explorând doctrinele și simbolurile esoterice și inițiatice.

După moartea prematură a Lucreției Andriu, cercul său de studii s-a mutat în alte locuri, continuând să se reunească până în 1980, când Vasile Lovinescu s-a retras la Fălticeni. A decedat pe 14 august 1984.