Șerban C. Solacolu, chimist român

Șerban C. Solacolu (născut la 30 decembrie 1905, în București – decedat la 21 martie 1980, tot în București) a fost un reputat chimist român, profesor universitar, doctor inginer și membru corespondent al Academiei Române din anul 1963.

A urmat cursurile Școlii Politehnice din București, Secția industrială, iar între anii 1930 și 1933 și-a continuat formarea academică la Școala Tehnică Superioară din Berlin-Charlottenburg, unde a obținut titlul de doctor, susținând teza intitulată „Aplicarea diagramei Rankin în practica arderii cimentului”. În 1933 a fost numit conferențiar titular definitiv la Școala Politehnică din București, unde a predat tehnologia materialelor de construcții și ceramica, coordonând până în 1948 numeroase teze de doctorat, înainte ca acest grad universitar să fie desființat temporar pentru reorganizare.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Șerban_C._Solacolu#/media/Fișier:Logo_of_the_Romanian_Academy_of_Sciences.jpg

Sursa foto: https://www.edusoft.ro/revista/tag/serban-solacolu/

Din anul 1948 a devenit profesor universitar la aceeași instituție, introducând pentru prima dată în România cursul de chimia fizică a silicaților tehnici. Activitatea sa didactică a fost dublată de o intensă implicare în cercetarea științifică, fiind șef de secție la Centrul de Chimie Anorganică din București, director științific fondator și consilier al Institutului de Cercetări pentru Materiale de Construcții. A realizat studii teoretice importante în domeniul fizico-chimiei silicaților, cu aplicații directe în producerea materialelor refractare și a cimenturilor speciale.

Șerban C. Solacolu a fost ales membru corespondent al Academiei de Științe din România la 3 iunie 1941, iar în 1971 a fost distins cu Ordinul „Steaua Republicii Socialiste România”, clasa a IV-a, pentru contribuțiile sale în domeniul științei și industriei materialelor de construcții.

Opera sa cuprinde numeroase lucrări de referință, printre care se numără teza de doctorat privind aplicarea diagramei Rankin în arderea cimentului, manuale și cursuri universitare de tehnologia materialelor de construcție, studii dedicate cimenturilor speciale și industriei ceramice, precum și tratate ample de chimia fizică a silicaților tehnici și a solidelor silicatice și oxidice, care au avut un impact durabil asupra formării specialiștilor din acest domeniu.