Vasile Goldiș, om politic român, istoric, publicist

Vasile Goldiș (născut la 12 noiembrie 1862, în Mocirla, actualmente satul Vasile Goldiș, județul Arad – decedat la 10 februarie 1934, Arad) a fost un om politic român, istoric, publicist, și un fervent susținător al unirii tuturor românilor. A fost membru al Marelui Sfat Național, implicat activ în înfăptuirea Marii Uniri, ministru al Culturii și membru de onoare al Academiei Române.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Vasile_Goldi%C8%99#/media/Fi%C8%99ier:Vasile_Goldis1.jpg
Vasile Goldiș s-a născut pe 12 noiembrie 1862 în satul Mocirla (astăzi redenumit Vasile Goldiș), județul Arad. Provenea dintr-o familie de intelectuali; tatăl său, Isaia, era preot, iar familia Goldiș își avea rădăcinile în Chisăcu, județul Bihor, unde era implicată în minerit. A urmat școala primară în Cermei, județul Arad, și ulterior a studiat în Arad, Budapesta și Viena, obținând o diplomă de profesor de istorie și limba latină în 1886.
Goldiș și-a început cariera de profesor la Caransebeș, iar apoi, din 1889, a predat la Liceul Ortodox Român din Brașov. Aici a contribuit semnificativ la educația elevilor, printre care s-au numărat personalități precum Octavian Goga și Sextil Pușcariu. S-a dedicat îmbunătățirii sistemului de învățământ românesc, elaborând manuale și activând în societăți culturale și politice.
În 1906, Goldiș a fost ales deputat în parlamentul de la Budapesta, unde a militat pentru drepturile românilor și împotriva legilor discriminatorii, cum era Legea Appony, care limita educația în limba română. Determinarea sa l-a transformat într-un adversar redutabil pentru autoritățile maghiare.
După mandatul de deputat, Goldiș a devenit director al ziarului „Românul,” care sub conducerea sa a devenit un portavoce al cauzei naționale. În timpul Primului Război Mondial, și-a menținut poziția fermă, refuzând să cedeze presiunilor autorităților maghiare.
În contextul destrămării Imperiului Austro-Ungar, Goldiș a redactat declarația de autodeterminare a românilor, susținând hotărârea de unire cu România. La 1 decembrie 1918, în fața Marii Adunări Naționale de la Alba Iulia, a citit Rezoluția de Unire, un moment istoric pentru națiunea română. Ulterior, a fost ales în Marele Sfat Național, unde a ocupat funcții cheie în guvernul provizoriu al Transilvaniei.
După Unire, Goldiș a fost numit ministru în guvernul condus de Ion I.C. Brătianu, ocupând temporar funcția de ministru fără portofoliu și ministru al Cultelor și Artelor. În această perioadă, a semnat Concordatul cu Vaticanul, o realizare importantă pentru relațiile României cu Biserica Catolică.
După 1926, când a rupt relațiile cu Iuliu Maniu, Goldiș s-a retras treptat din politică. A continuat să activeze în domeniul cultural ca președinte al „Astrei” și, deși sănătatea îi era șubrezită, a reușit să participe la sărbătorirea Unirii în 1932. Vasile Goldiș s-a stins din viață la 10 februarie 1934, fiind înmormântat cu onoruri naționale.

Funcții și contribuții politice

• Deputat la Budapesta: 1906 – 1910
• Deputat în Parlamentul României: 1919
• Ministru al Cultelor și Artelor în Consiliul Dirigent: 1918 – 1920
• Ministru fără portofoliu pentru Transilvania.

Sursa: https://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Vasile_Goldi%C5%9F