Valeriu Sterian, muzician, cântăreț și compozitor de muzică folk și rock

Valeriu Octavian Sterian, cunoscut ca Vali Sterian (21 septembrie 1952, Râmnicelu – 16 septembrie 2000, București), a fost un cântăreț, compozitor și textier român de muzică folk și rock, unul dintre cei mai importanți reprezentanți ai genului în România. Considerat lider al generației ’70, el a contribuit decisiv la consolidarea folkului românesc și la fuziunea acestuia cu rock-ul, păstrând mereu o notă de protest social și politic.

Muzicianul folk/rock Valeriu Sterian în anul 1998, la lansarea albumului Bestiar al lui Ilie Stoian.

Anonymous photographer. – Photo made in 1998.

• CC BY 3.0
• Fișier:Valeriu Sterian.jpg
• Creată: 1998
• Încărcată: 15 ianuarie 2015

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Valeriu_Sterian#/media/Fișier:Valeriu_Sterian.jpg

Încă din adolescență, Sterian a fondat formația Copiii Florilor, unde a cântat la baterie și voce, descoperind apoi chitara. În 1972 a venit la București pentru a urma Facultatea de Psihologie și, alături de Carmen Marin, a format duetul Vali și Carmen, care s-a remarcat la festivalul „Primăvara Baladelor” cu celebra piesă „Nopți” – ulterior devenită „Vino, Doamne!”.

A fost unul dintre primii artiști ai Cenaclului Flacăra, unde a impus cântece precum „Cu iubirea de moșie” sau „Cântec de oameni”. În 1977 a lansat primul său disc single, iar consacrarea a venit odată cu albumele „Antirăzboinică” (1979) și „Veac XX” (1982), care au marcat tranziția sa spre folk-rock.

Nemulțumit de cenzura și limitele Cenaclului, a fondat trupa Compania de Sunet, alături de care a susținut turnee în țară și peste hotare. Albumele „Nimic fără oameni” (1989) și mai apoi „Vino, Doamne!” (1991) au devenit emblematice prin mesajele lor directe și încărcate de semnificație socială, reflectând frământările perioadei comuniste și postcomuniste.

Sterian a fost o voce activă în timpul Revoluției din 1989 și al manifestațiilor din Piața Universității (1990), unde cântecele sale, mai ales „Nopți”, au devenit simboluri ale libertății și rezistenței. În anii ’90 a continuat să compună și să lanseze albume cu puternice accente critice la adresa realităților politice, între care „S-a votat Codul penal” (1992) și „Evenimentul zilei… și altele” (1994).

În a doua parte a carierei, prin albumul „Rugă” (1998), artistul a revenit la rădăcinile folkului, punând accent pe sonorități acustice și texte cu profunzime spirituală, inclusiv pe versurile seniorului Corneliu Coposu.

A sprijinit numeroși tineri muzicieni și a colaborat cu mari artiști români (Andrieș, Alifantis, Bodolan, Socaciu) și internaționali (Joan Baez, Cliff Richard). A rămas în memoria publicului prin verticalitatea sa artistică și refuzul compromisului.

Vali Sterian s-a stins din viață în 2000, la doar 47 de ani, însă cântecele sale, de la „Amintire cu haiduci” la „Vino, Doamne!”, continuă să inspire și să fie cântate. Astăzi este considerat un simbol al folkului românesc de protest și o voce unică în cultura muzicală a secolului XX.