Ury Benador, prozator român de origine evreiască

Ury Benador, pe numele său real Simon Moise Grinberg (n. 1 mai 1895, Milișăuți – d. 23 noiembrie 1971, București), a fost un prozator român de origine evreiască, cunoscut pentru romane, nuvele și piese de teatru inspirate din universul evreiesc și realitățile sociale ale epocii interbelice.

Sursa foto: https://pixabay.com/photos/ink-pen-fountain-pen-2294342/

Sursa foto: https://he.wikipedia.org/wiki/אורי_בן-הדור#/media/קובץ:Ury_Benador.jpg 

S-a născut într-o familie evreiască modestă: tatăl său era croitor și scriitor idiș, iar mama, casnică. A copilărit la Mihăileni (Botoșani) și a locuit apoi la Brăila. Din cauza lipsurilor materiale, nu și-a putut finaliza studiile liceale și a devenit autodidact. În tinerețe, a fost atras de ideea de a deveni fotograf, contrar dorinței părinților care îl voiau rabin.

A debutat literar în limba idiș în 1916 în revista Der Hamer și ulterior a publicat în română sub diverse pseudonime, stabilindu-se în cele din urmă la Ury Benador. Primul său text în limba română a apărut în 1924 în revista Lumea literară de la Iași.

Cea mai cunoscută lucrare a sa este romanul Ghetto veac XX (1934), considerat de critici precum Pompiliu Constantinescu o operă „pătrunsă de spirit mesianic” și profund ancorată în problematica evreiască. Romanul aduce în prim-plan figura ziaristului Baruch Landau și explorează teme precum identitatea iudaică, sionismul și marginalizarea socială. Acesta a fost conceput ca prima parte a unei tetralogii, completată parțial cu volumele Mâl și beznă, Urcuș în gol și Marea Roșie.

În plan stilistic, scrierile sale combină observația socială cu introspecția psihologică. Appassionata (1935), nuvelă inspirată din muzică și tradiții hasidice, și Subiect banal (1935), un scurt roman psihologic, sunt printre cele mai apreciate texte ale sale. În acesta din urmă, eroul principal, Ludwig Holdengraber, este urmărit în trăirile sale obsesive privind fidelitatea soției, temă reluată și în romanul Hilda, din perspectiva feminină.

În perioada celui de-Al Doilea Război Mondial, Ury Benador a colaborat cu Gazeta Evreească, organ al Centralei Evreiești controlate de regimul Antonescu, publicând articole în ton cu propaganda oficială, fapt ce i-a atras ulterior critici. După război, s-a alăturat Comitetului Democratic Evreiesc, devenind unul dintre vocele regimului comunist în mediul evreiesc. A publicat articole împotriva sionismului și a fost suspectat de unii pentru implicarea sa în represiunea ideologică din acea perioadă.

În perioada comunistă a continuat să publice, printre altele romanul Gablonz, magazin universal (1961), o critică a burgheziei evreiești, și Beethoven, omul (1964), o biografie romanțată a compozitorului, în prelungirea preocupărilor sale muzicale ilustrate anterior în Preludiu la Beethoven (1940).

Benador a fost membru în conducerea Uniunii Scriitorilor din România și, între 1950–1955, secretar al Teatrului Evreiesc de Stat din București. În ultimii ani de viață, a încercat să-și justifice colaborările politice controversate, publicând în 1970, în România literară, „confesiuni” în care acuza „curva numită istorie” de propriile compromisuri.

Ury Benador a decedat la București în 1971. A avut trei copii: două fiice și un fiu.

Opere importante:

Romane:

• Ghetto veac XX (1934)

• Subiect banal (1935)

• Hilda (1935)

• Final grotesc (1940)

• Gablonz, magazin universal (1961)

• Beethoven, omul (1964)

Nuvele:

• Appassionata (1935)

• Preludiu la Beethoven (1940)

Piese de teatru:

• Meserie – împărăție (1907, idiș)

• Căderea zidurilor (1919, idiș)

• 5 acte (1925)

Sursa: Wikipedia – Ury Benador