Tudor Teodorescu-Braniște, jurnalist, traducător și romancier român

Tudor Teodorescu-Braniște, născut pe 12 aprilie 1899 în Pitești și decedat pe 23 martie 1969 în București, a fost un om de litere, jurnalist, traducător și romancier român, asociat cu modernismul literar, și o personalitate marcantă în România interbelică. Teodorescu-Braniște este bine cunoscut pentru activitatea sa gazetărească, având un rol deosebit în perioada interbelică și o rezistență deosebită în fața regimurilor totalitare din perioada carlistă, fascistă și comunistă.

„Numele lui Tudor Teodorescu-Braniște este strâns legat de ideea de independență gazetărească și de lupta sa neobosită sub trei regimuri totalitare (carlist, fascist și comunist).”

Sursa foto: https://en.wikipedia.org/wiki/Tudor_Teodorescu-Braniște#/media/File:Tudor_Teodorescu-Braniște_in_1939.png

Tudor Teodorescu-Braniște era fiul Anastasiei și al lui Ioan Teodorescu, un institutor din Pitești. A absolvit școala primară și liceul la Colegiul Național Ion C. Brătianu din orașul natal. În perioada 1918-1921, a urmat cursurile Facultății de Drept la Universitatea din București. A început să publice sub numele său real și sub pseudonimul Andrei Braniște, fiind activ ca jurnalist, scriitor și cronicar, colaborând la numeroase publicații. A debutat editorial în 1915 cu articole în „Rampa”, iar ulterior a scris pentru ziare și reviste ca „Ziarul meu”, „Cronica” și „Dimineața”.

Teodorescu-Braniște a fost redactor și prim-redactor la publicațiile „Adevărul” și „Aurora”. În perioada 1933-1936, a condus „Cuvântul liber”, iar între 1939-1940, a fost la conducerea cotidianului „Jurnalul”. În perioada 1944-1947, a editat și publicat „Jurnalul de dimineață”, o publicație care a fost suspendată din cauza refuzului său și al redacției de a adopta un discurs pro-sovietic. De-a lungul carierei sale, Teodorescu-Braniște a fost un susținător al independenței gazetărești și un critic vehement al regimurilor autoritare.

În 1964, Tudor Teodorescu-Braniște a fost decorat cu Ordinul Muncii clasa I pentru întreaga sa activitate jurnalistică și literară, cu ocazia împlinirii a 65 de ani de la naștere.

Tudor Teodorescu-Braniște a scris numeroase romane, nuvele și lucrări literare, printre care:

• Suflet de femeie (1920)
• Șovăiri (1921)
• Oameni și cărți (1922)
• Leon Gambetta (1924)
• Ochiul de nichel (1927)
• Clemenceau (1841-1929). Omul, opera (1929)
• Fundătura cimitirului no. 13 (1932), cu desene de Ion Anestin
• Domnul Negoiță sau Individul împotriva statului (1932)
• Băiatul popii (1933)
• Doctrina bâtei: naționalism, reacționarism, antisemitism (1936)
• Oameni de ieri … (1938)
• 1944 – Prințul (roman ce a inspirat filmul „Orient Express” regizat de Sergiu Nicolaescu în 2004)
• Scandal (1945)
• Primăvara apele vin mari (1960).

Tudor Teodorescu-Braniște a fost un scriitor cu o influență semnificativă în perioada interbelică.