Tristan Tzara, poet, eseist și teoretician român de origine evreiască, stabilit în Franța

Tristan Tzara (n. 16 aprilie 1896, Moinești – d. 25 decembrie 1963, Paris), născut Samuel Rosenstock, a fost un poet, eseist și teoretician român de origine evreiască, născut în România și stabilit ulterior în Franța. Este cunoscut în întreaga lume drept unul dintre fondatorii mișcării Dada, care a revoluționat profund arta și literatura modernă.

La începutul carierei, Tzara semna cu pseudonime precum S. Samyro (derivat din Samy Rosenstock) sau Tristan Ruia. În jurul anului 1915, adoptă numele Tristan Tzara – posibil creat în colaborare cu prietenul său Ion Vinea. Există mai multe interpretări ale alegerii acestui nume. Una dintre cele mai sugestive este cea oferită de Colomba Voronca (soția poetului Ilarie Voronca), care spunea că „Tristan Tzara” provine din expresia „trist în țară”, reflectând starea de spirit melancolică a tânărului poet. Oficial, Tzara a adoptat acest nume în 1925, printr-o cerere adresată Ministerului de Interne al României.

Încă din liceu, Tzara a fost implicat activ în mișcările culturale. În 1912 a fondat, alături de Marcel Iancu și Ion Vinea, revista Simbolul, susținută de Alexandru Macedonski și ilustrată de Iosif Iser.

În timpul Primului Război Mondial, s-a refugiat în Elveția, ajungând la Zürich în 1915. Aici, alături de Hugo Ball, Hans Arp, Marcel Janco și alți tineri artiști și intelectuali, a fondat Cabaret Voltaire, leagănul mișcării Dada. Deși Dada nu a fost creat exclusiv de Tzara, el a fost fără îndoială spiritul său catalizator, promovând și popularizând mișcarea în întreaga Europă.

Tristan Tzara, Romanian and French avant-garde poet, essayist and performance artist

original author: unknown; cropped and retouched by: Rlevente – Acest fișier a fost extras dintr-o altă imagine

• CC BY-SA 4.0
• Fișier:Tristan Tzara.jpg
• Creată: 1915
• Încărcată: 4 aprilie 2016

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Tristan_Tzara#/media/Fișier:Tristan_Tzara.jpg

În 1919 se mută la Paris, unde Dada ia o turnură internațională. Se implică în activități radicale alături de André Breton, Louis Aragon și Philippe Soupault, marcând o perioadă de provocări constante aduse publicului și limbajului tradițional. Scrierile sale din această etapă includ texte precum:

• La Première Aventure céleste de Monsieur Antipyrine (1916)
• Vingt-cinq poèmes (1918)
• Sept manifestes Dada (1924).

În a doua jumătate a anilor 1920, Tzara se distanțează de nihilismul dadaist și se apropie de mișcarea suprarealistă, încercând o sinteză între aceasta și marxism. Se implică în Rezistența Franceză în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial și se alătură Partidului Comunist Francez în 1947, devenind și cetățean francez. Va demisiona din partid în 1956, ca formă de protest față de represiunea revoluției din Ungaria de către URSS.

În 1924 o cunoaște pe artista suedeză Greta Knutson, cu care se căsătorește în 1925. Au un fiu, Christophe (n. 1927). Cei doi se vor despărți în 1937, iar separarea legală se va produce în 1942.

Odată cu maturizarea, Tzara abandonează limbajul dezarticulat al dadaismului, în favoarea unei poezii mai introspective, lirice, dar profund implicate în realitățile umane. Dintre lucrările sale de maturitate, se remarcă:

• L’Homme approximatif (1931)
• Parler seul (1950)
• La Face intérieure (1953)

A murit la Paris în 1963 și este înmormântat în Cimitirul Montparnasse.

În orașul natal Moinești i-a fost ridicată o statuie, iar în literatura română este frecvent citat și republicat, ca figură de referință pentru avangarda europeană.

Printre scrierile și volumele sale remarcabile se numără:

• Sept manifestes Dada
• Mouchoir de nuages
• L’Homme approximatif
• La Fuite
• Parler seul
• La face intérieure
• Le coeur à gaz

De asemenea, operele sale au inspirat numeroși compozitori români și internaționali, precum Adrian D. Pop, Myriam Marbé, Cornel Țăranu, Octavian Nemescu, și alții.