Jurnal FM 
Traian Săvulescu a fost un biolog și botanist român, fondator al Școlii românești de fitopatologie
#Postat de Carmen Vintu on februarie 2, 2022
Traian Săvulescu (n. 2 februarie 1889, Râmnicu Sărat – d. 29 martie 1963, București) a urmat școala primară și gimnaziul la Râmnicu Sărat, iar cursul superior la Liceul Internat „C. Negruzzi” din Iași. Aici, profesorul său Teodor Nicolau l-a îndrumat spre studiul botanicii.
Sursa foto: www.comunismulinromania.ro
Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Traian_S%C4%83vulescu#/media/Fi%C8%99ier:Traian_S%C4%83vulescu.jpg
După absolvire, a fost admis ca aspirant la titlul de doctor la Institutul Botanic din București. Aici și-a susținut în 1916 teza de doctorat. Lucrarea a fost apreciată și notată cu magna cum laude, Traian Săvulescu devenind astfel primul doctor în botanică al Universității București.
Între 1912 și 1921 a lucrat în cadrul Institutului Botanic de la Cotroceni iar în 1918 a fost numit șef de lucrări la Catedra de morfologie și sistematică vegetală a Institutului de Botanică din București. Timp de un sfert de veac, și-a împărțit activitatea între Școala Superioară de Agricultură de la Herăstrău, unde a predat sistematica vegetală și fitopatologia, și Institutul de Cercetări Agronomice al României, înființat de Gheorghe Ionescu-Șișești. Cercetările întreprinse în această perioadă de Traian Săvulescu au condus la dezvoltarea agriculturii românești și mondiale.
Traian Săvulescu a fost un biolog și botanist român, fondator al Școlii românești de fitopatologie.
Fitopatologia, sau patologia vegetală, este o ramură a biologiei care studiază factorii primari, atât biotici cât și abiotici, care produc boli la plante, bolile propriu-zise ale plantelor și al metodele de prevenire și combatere a acestora.
Fitopatologia se subîmparte în câteva capitole importante, și anume:
- etiologia bolilor, care studiază cauzele bolilor plantelor;
- patogenia, care se ocupă de modul în care factorii patogeni produc bolile plantelor;
- patografia, care descrie simptomele prin care se manifestă bolile și metodele cu care se determină acestea;
- ecologia patogenilor și bolilor plantelor agricole, care studiază relațiile acestora cu factorii de mediu;
- epidemiologia plantelor, care se ocupă cu studiul populațiilor de patogeni în populațiile-gazdă ale culturilor agricole
- profilaxia bolilor, care se referă la elaborarea și aplicarea mijloacelor de luptă pentru prevenirea îmbolnăvirilor;
- terapia bolilor, care se ocupă de elaborarea și aplicarea mijloacelor de luptă curativă;
- protecția integrată a culturilor agricole împotriva bolilor, care se referă la îmbinarea diferitelor mijloace de combatere în cadrul agro-ecosistemului și aplicarea lor numai atunci când se justifica economic și ecologic.
Traian Săvulescu a fost președintele Academiei Republicii Populare Romîne în perioada 1948–1959 prin decretul Prezidiului Marii Adunări Naționale. A rămas președinte de onoare al acesteia, până la decesul său, în 1963.
Opere proprii
- Tratat despre flora Arabiei (1928);
- Tratat despre flora Palestinei (1935);
- Morfologia, anatomia și sistematica porumbului, (în colaborare cu Zahariade) (1937);
- Științele biologice și economia (1940);
- Aspectele actuale ale agriculturii românești (1946);
- De la practica domesticirii plantelor la principii de biologie generală (1949),
- Monografia Uredinalelor din România (1953).
Lucrări îngrijite și editate
- Flora Republicii Populare Române (1952-1957 – primele cinci volume). Traian Săvulescu este menționat ca redactor principal în toate cele 13 volume ale acestei lucrări (1952-1976), care, începând cu volumul XI (1966), devine Flora Republicii Socialiste România.
- Tratat de patologie vegetală (1959), (în colaborare cu Olga Săvulescu)
