Timotei Popovici, preot, profesor, dirijor, folclorist și compozitor român

Timotei Popovici (n. 20 august 1870, Tincova, județul Caraș-Severin – d. 11 iulie 1950, Lugoj, județul Timiș) a fost un preot, profesor, dirijor, folclorist și compozitor român, cunoscut pentru contribuțiile sale semnificative la dezvoltarea muzicii religioase și educației muzicale în România.

Timotei Popovici s-a născut într-o familie religioasă, fiind fiul preotului Dionisie Popovici și al Elenei Achimescu. A fost al patrulea din cei unsprezece copii ai familiei, dintre care doar cinci au ajuns la vârsta maturității. În 1902, s-a căsătorit cu Viorica Eva Joandrea, cu care a avut trei copii: două fiice, Lia (n. 1906) și Miorica (n. 1908), și un fiu, Mircea Victor (n. 1911).

Sursa foto: https://pixabay.com/illustrations/grades-music-melody-musical-note-786135

A urmat școala primară în satul natal și apoi gimnaziul, continuându-și studiile la Institutul pedagogic-teologic din Caransebeș, pe care l-a absolvit în 1892. În 1893, s-a înscris la Conservatorul din Iași, unde a studiat până în 1895.

Timotei Popovici a avut o carieră didactică și muzicală deosebit de activă, începând ca pedagog de limbă germană la Școala normală „Vasile Lupu” din Iași (1894-1895). După absolvirea Conservatorului, a devenit dirijor la Corul Societății române de cântări și muzică din Caransebeș, iar în 1895 s-a stabilit la Lugoj, unde a predat muzică și a fost secretar al Reuniunii de cântări și muzică.

În 1896, a fost chemat la Brașov, unde a activat ca profesor și dirijor, organizând numeroase concerte. La Brașov, a înființat și corul de copii al bisericii „Sfântul Nicolae” din Șcheii Brașovului. După trei ani, s-a mutat la Sibiu, unde a predat timp de 37 de ani la Seminarul Andreian, Școala normală „Andrei Șaguna” și Școala civilă de fete. În paralel cu activitatea de profesor, a fost foarte activ și în muzica corală, conducând numeroase coruri bisericești și școlare.

A fost membru de onoare al Societății muzicale „Carmen” din București (1901) și al Societății muzicale „Hora” din Craiova (1906). De asemenea, a fost un susținător al învățământului muzical, contribuind la dezvoltarea primei ediții a unui Dicționar de muzică, o lucrare esențială pentru studiul teoretic și practic al muzicii în România.

În 1920, a fost unul dintre membrii fondatori ai Societății Compozitorilor Români și a activat în cadrul acesteia pentru promovarea muzicii românești. În 1924, a publicat Regele munților, un poem coral inspirat din viața eroului național Avram Iancu, una dintre cele mai valoroase creații ale sale.

În 1936, s-a pensionat, dar și-a continuat activitatea muzicală, înființând Conservatorul de muzică din Sibiu în 1946, care i-a purtat numele pentru o perioadă. În 1949, s-a mutat la Lugoj, unde și-a încheiat viața.

Decorații și medalii

• „Răsplata muncii pentru învățământ”, clasa I (1926)
• „Răsplata muncii pentru biserică”, clasa I (1928)
• „Meritul Cultural pentru Artă”, clasa I, în grad de cavaler (1932)
• „Răsplata muncii pentru 25 de ani de serviciu” (1939)
• Medalia „Ferdinand I” (1940).

Timotei Popovici a murit la 11 iulie 1950, în Lugoj, după un an de suferință din cauza unei boli care l-a lăsat complet orb. A fost înmormântat în cimitirul localității.

Muzica lui Timotei Popovici a lăsat o amprentă semnificativă asupra folclorului și muzicii corale românești. Dintre compozițiile sale cele mai cunoscute se numără două Liturghii, corul La oglindă, poemul coral Avram Iancu și diverse Cântece naționale. Colindele românești „Trei păstori”, „Astăzi s-a născut Cristos” și „Florile dalbe” sunt doar câteva dintre piesele prelucrate de el.

În semn de apreciere, străzi din Sibiu, Timișoara și Lugoj poartă numele său, iar un festival coral din Sibiu și Corul Catedralei Mitropolitane din Sibiu i-au dedicat numele.

Bibliografie

• Brătuianu, Delia – Timotei Popovici, Seria Personalia, nr. 3, Sibiu, 2006.

Sursa: https://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Timotei_Popovici