Tiberiu I. Morariu, geograf român

Tiberiu I. Morariu (n. 26 septembrie 1905, Salva, Bistrița-Năsăud – d. 30 noiembrie 1982, Cluj-Napoca) a fost un geograf român, membru corespondent al Academiei Române.

Din 1929, Tiberiu Morariu a devenit membru al Societății de Etnografie din Paris, iar în 1930 a plecat la Paris pentru a urma studii de specialitate la „Sorbona”, sub îndrumarea reputatului Emm. de Martonne. În 1935, și-a obținut titlul de doctor la Cluj, iar cariera sa universitară a cunoscut o ascensiune constantă, ajungând să ocupe poziții de prestigiu, inclusiv șef de catedră și decan.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Tiberiu_I._Morariu#/media/Fi%C8%99ier:Tiberiu_Morariu.jpg

Activitatea sa de cercetare a fost vastă, concretizându-se în publicarea a 374 de lucrări, inclusiv cărți, studii, articole, cronici și cursuri, multe dintre ele traduse în limbi străine. Recunoașterea internațională a meritelor sale a venit prin numeroase distincții, precum și prin poziții onorifice. În 1958, a fost ales președinte al Comitetului Național de Geografie, iar în 1964 i s-a acordat titlul de „Om de știință emerit”. În 1967, a fost ales membru de onoare al Societății de Hidrologie din Ungaria și membru corespondent al Uniunii Internaționale de Geografie.

În 1969, Universitatea din Strasbourg i-a conferit titlul de „Doctor Honoris Causa”, iar Academia R.P.R., la recomandarea lui Gheorghe Macovei, l-a ales membru corespondent în ședința din 29 iunie 1955. Pentru contribuțiile sale ca profesor și om de știință, a fost onorat cu numeroase ordine și medalii acordate de statul român.

Tiberiu Morariu a decedat la Cluj-Napoca pe 30 noiembrie 1982, lăsând în urmă o moștenire academică deosebită și o vastă operă științifică.

Sursa: https://www.nasaud.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=331:tiberiu-morariu&catid=64&Itemid=379