Tiberiu Brediceanu a fost un compozitor, folclorist român și jurist

Tiberiu Brediceanu (2 aprilie 1877, Lugoj, Severin, Austro-Ungaria – 19 decembrie 1968, București, România) a fost un important compozitor și folclorist român, dar și jurist, remarcându-se ca una dintre personalitățile culturale majore ale Transilvaniei din prima jumătate a secolului al XX-lea. Provenea dintr-o familie cu tradiție intelectuală: fiu al lui Coriolan Brediceanu, frate al lui Caius Brediceanu și tată al lui Mihai Brediceanu. A avut și un rol politic activ, participând ca deputat la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918, forul reprezentativ care a hotărât Unirea Transilvaniei cu România.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Tiberiu_Brediceanu#/media/Fi%C8%99ier:Tiberiu_Brediceanu.jpg

A urmat studiile liceale la Liceul „Sfântul Vasile cel Mare” din Blaj, apoi a obținut licența în drept la Budapesta. Activitatea sa culturală a fost deosebit de amplă: a contribuit la înființarea Teatrului Național, a Conservatorului și a Operei Române din Cluj, instituție al cărei director a fost pentru o perioadă. A fost membru corespondent al Academiei Române, președinte al Conservatorului „ASTRA” din Brașov și director al Băncii „Albina”, sucursala Brașov.

https://youtu.be/CSIZKfiov5Q

Pasionat de folclor, Tiberiu Brediceanu a cules peste 2.000 de melodii populare, în special din Banat și Maramureș, activitate desfășurată atât în țară, cât și în străinătate. Între anii 1927 și 1930 a colaborat ca folclorist cu Arhiva Fonogramică a Ministerului Artelor din București, având o contribuție esențială la valorificarea patrimoniului muzical tradițional românesc.

Creația sa muzicală, în special cea destinată scenei, a fost gândită pentru teatrul de amatori, fiind accesibilă din punct de vedere tehnic și puternic ancorată în limbajul folcloric. Lucrări precum La șezătoare (1908) și Învierea (1936) se remarcă prin simplitate expresivă și bogăție coloristică, calități care i-au adus aprecierea publicului. Folclorul rămâne prezent constant și în muzica sa simfonică, de cameră și vocală, prin utilizarea citatelor populare și prin armonizări tonale clasice.

Pe plan politic, a fost membru al Consiliului Național Român din Brașov, delegat al „Societății pentru fond de teatru român” la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, membru al Partidului Național-Țărănesc și deputat în perioada 1919–1920.

Pentru activitatea sa artistică și culturală, Tiberiu Brediceanu a primit numeroase distincții, între care Premiul Național pentru Muzică (1927), titlul de Maestru Emerit al Artei (1952) și titlul de Artist al Poporului (1957). Numele său este păstrat și astăzi în spațiul public, o alee din municipiul Brașov purtându-i numele.