Theodor D. Ionescu, inginer chimist român

Theodor (Tudor) D. Ionescu s-a născut la 16 mai 1898, în Corabia, județul Olt, și a decedat la 11 februarie 1990, în București. A fost un inginer chimist român de marcă, membru corespondent al Academiei Române din anul 1963 și un activ participant la viața politică și academică a României în perioada postbelică.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Academia_Română#/media/Fișier:Logo_of_the_Romanian_Academy.png

Și-a construit cariera universitară în cadrul Institutului Politehnic din București, unde a fost numit lector și șef de lucrări în anul 1939, devenind ulterior conferențiar, profesor (între 1944 și 1968) și șef al Catedrei de Tehnologie Chimică Anorganică. Activitatea sa în învățământul superior a fost marcată de contribuții semnificative la dezvoltarea cercetării științifice și la formarea generațiilor de specialiști în domeniul chimiei anorganice.

Tudor Ionescu a aderat la Partidul Comunist din România în anul 1944, implicându-se activ în viața politică a țării. Între 1944 și 1945, a fost subsecretar de stat la Ministerul Economiei Naționale, iar între 1945 și 1948, a deținut funcția de ministru al Minelor și Petrolului, perioadă în care a contribuit la reorganizarea și modernizarea acestor sectoare strategice. Totuși, în perioada 1952–1961, a fost exclus din partid, în contextul epurărilor politice caracteristice acelei epoci.

Ulterior, și-a reluat activitatea politică și a fost deputat în Marea Adunare Națională între 1962 și 1973, perioadă în care a susținut politicile regimului comunist, în special cele privind dezvoltarea industriei și cercetării științifice.

Pentru activitatea sa profesională și politică, Tudor Ionescu a fost distins cu numeroase ordine și titluri onorifice, printre care:

• Titlul de Profesor Emerit al Republicii Populare Române (18 august 1964), pentru activitate remarcabilă în cercetarea științifică și învățământul superior;
• Ordinul „Tudor Vladimirescu”, clasa a III-a (30 aprilie 1966), acordat cu prilejul celei de-a 45-a aniversări a Partidului Comunist Român, în semn de recunoaștere a contribuției sale la mișcarea muncitorească și la edificarea socialismului;
• Titlul de Erou al Muncii Socialiste și Medalia de aur „Secera și ciocanul” (4 mai 1971), conferite cu ocazia aniversării a 50 de ani de la constituirea Partidului Comunist Român;
• Ordinul „23 August”, clasa I (7 mai 1981), pentru rezultatele obținute în implementarea planului cincinal 1976–1980 și pentru implicarea în realizarea societății socialiste multilateral dezvoltate.