Theodor Șerbănescu, poet și traducător român

Theodor Șerbănescu (n. 29 decembrie 1839, Tecuci – d. 2 iulie 1901, Brăila) a fost un poet și traducător român, afiliat societății literare Junimea și ales membru corespondent al Academiei Române în 1894, la secțiunea literară. De profesie ofițer, Șerbănescu s-a remarcat în literatura română prin poezia sa care explorează pasiunile trecătoare, tinerețea și iluziile, fiind apreciat încă de la început de Titu Maiorescu pentru versificația sa elegantă și farmecul limbajului.

Versurile sale, adesea transformate în romanțe de compozitori precum George Cavadia și Grigore Ventura, au devenit extrem de populare în epocă, contribuind la consacrarea sa ca unul dintre cei mai cântați poeți români. Recunoașterea sa literară a fost reflectată în includerea sa în rândurile Academiei Române, unde a fost elogiat pentru contribuțiile care „au împodobit continuu limba cea limpede, curată și adevărat românească”. Criticul Ilarie Chendi îi atribuie meritul de a fi definitivat caracterul romanței, considerată o expresie a sufletului românesc. Limbajul său simplu, sonor și melodios l-a consacrat drept „o romanță întreagă”.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Theodor_%C8%98erb%C4%83nescu#/media/Fi%C8%99ier:Theodor_%C8%98erb%C4%83nescu.png

Poeziile lui Theodor Șerbănescu, traduse uneori în germană de regina-poetă Carmen Sylva, au fost publicate în revistele vremii. Abia în 1902, ele au fost reunite într-un volum de T.G. Djuvara, care a fost distins cu un premiu al Academiei Române în anul următor.

Născut la 29 decembrie 1839 în Tecuci, județul Galați, Theodor Șerbănescu a urmat școala primară în localitatea natală, apoi a studiat la Academia Mihăileană și la Școala Militară din Iași, pe care a absolvit-o în 1861 cu gradul de sublocotenent de geniu. În cadrul armatei, a avansat la gradele de locotenent (1864) și căpitan (1867). După o carieră militară promițătoare, Șerbănescu a demisionat în 1873 pentru a se dedica literaturii.

În timpul Războiului de Independență (1877-1878), a revenit în armată cu gradul de maior și a participat la luptele de la Plevna, fiind recompensat cu distincțiile „Virtutea Militară” și „Steaua României”. A fost ulterior avansat la gradul de locotenent-colonel și numit șef al personalului de infanterie și cavalerie din Ministerul de Război (1880). S-a retras definitiv din armată în 1894.

După retragerea din activitatea militară, Theodor Șerbănescu s-a stabilit pe moșia familiei din satul Vameș, județul Covurlui. A contribuit activ la viața culturală, fiind președinte al Ateneului din Brăila (1886) și al Comitetului de Inițiativă al Bibliotecii din Brăila (1886-1893). De asemenea, a tradus din limba franceză, germană și latină opere ale unor autori precum Heinrich Heine, Victor Hugo, Alfred de Musset, Lamartine și Horațiu.

A colaborat cu numeroase publicații literare, printre care Albina Carpaților, Convorbiri Literare și Literatură și Artă Română.

Theodor Șerbănescu este comemorat prin bustul său realizat de sculptorul Filip Marin, care a fost inițial amplasat în grădina Ateneului Român din București (1904). Astăzi, bustul poate fi admirat în Parcul Cișmigiu, alături de alte personalități ale culturii românești. Conacul său din Vameș rămâne un reper al patrimoniului cultural, fiind descris cu nostalgie de nepotul său, filozoful Ion Petrovici, în volumul Figuri dispărute.

Theodor Șerbănescu rămâne o figură marcantă a literaturii române, celebrat pentru contribuțiile sale poetice și pentru influența asupra genului romanței, parte integrantă a sufletului românesc.

Sursa: https://www.bvau.ro/infoghid/index.php/Theodor_%C5%9Eerb%C4%83nescu