Theodor Fuchs, pianist, compozitor, critic muzical și pedagog român, originar din Slovacia
#Postat de Carmen Vintu on februarie 4, 2025
Theodor Fuchs (n. 4 februarie 1873, Šaštín-Stráže, Trnavský kraj, Slovacia – d. 9 mai 1953, București, România) a fost un pianist, compozitor, critic muzical și pedagog român, originar din Slovacia. Creațiile sale muzicale au fost profund influențate de romantismul german. Fuchs s-a remarcat și ca acompaniator al unor soliști români, inclusiv George Enescu, dar și ai unor artiști internaționali.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Fi%C8%99ier:Theodor_Fuchs.jpg
Theodor Fuchs s-a născut într-o familie evreiască în localitatea Šaštín (Sassin) din regiunea Trnava, care făcea parte din Regatul Ungariei, aflat pe atunci sub stăpânire austro-ungară. A emigrat în România alături de tatăl său, un cântăreț, care obținuse un post aici.
A studiat la Conservatorul din București (1880-1884), sub îndrumarea lui Eduard Wachmann, iar mai apoi la Viena, unde a fost elevul lui Julius Epstein, Robert Fuchs și Wilhelm Rauch (1884-1890), alături de pianistul Alfred Grünfeld. A compus opere, balete, simfonii, concerte, coruri, piese instrumentale (rapsodii pentru pian, sonate) și lucrări vocale cu acompaniament de pian.
După absolvirea conservatorului, între 1892 și 1893, Fuchs a fost dirijor la teatrele de operă din Leoben și Bruch, Austria. Ulterior, între 1893 și 1901, a fost profesor de muzică la Galați, inclusiv la Liceul Vasile Alecsandri, unde a predat pianul, solfegiul și armonia. A fost, de asemenea, profesor de pian și ghitară al lui Ionel Fernic. Fuchs a fost și pianistul curții reginei Elisabeta a României (Carmen Sylva), pe versurile căreia a compus două caiete de lieder. De asemenea, a fost membru al cvartetului Carmen Sylva.
Între 1901 și 1903, Fuchs a fost director fondator al Societății Amatorilor de muzică clasică din București, iar între 1909 și 1911 a predat la Academia de Muzică și Artă Dramatică Theodor Stoenescu din București.
În calitate de pianist, Fuchs a fost acompaniatorul preferat al lui George Enescu în cadrul concertelor de muzică de cameră. De asemenea, i-a acompaniat pe alți soliști remarcabili, precum Dimitrie Dinicu și artiști internaționali, printre care Fritz Kreisler, Jacques Thibaud, Bronislaw Huberman, Carl Flesch și Mischa Elman. Fuchs a publicat numeroase cronici muzicale, articole și recenzii în reviste ca „Arta muzicală”, „Tribuna Muzicală”, „Bukarester Tagblatt” și „Rumänischer Lloyd”. A fost și autor de lucrări didactice și a făcut parte din juriul primului Concurs Național de Compoziție George Enescu (1913-1946).
În perioada regimului antonescian, se spune că George Enescu a intervenit pe lângă Ion Antonescu pentru a-l proteja pe Theodor Fuchs de măsurile discriminatorii împotriva evreilor. Fuchs a murit în 1953 la București și a fost înmormântat la Cimitirul Bellu.
Figura lui Theodor Fuchs a inspirat poemul eroic-erotic „Fuchsiada” de Urmuz, iar în 2015, „Fuchsiada” a fost adaptată într-o „instalație teatrală” de Helmut Stürmer, regizată de Silviu Purcărete. Spectacolul a fost realizat de Teatrul German de Stat din Timișoara și a inclus muzică de scenă bazată pe lucrările muzicale ale lui Fuchs.
Manuale și lucrări
Theodor Fuchs a scris și publicat lucrări didactice și muzicale, printre care:
- „Metodă practică pentru a învăța muzica vocală”, cu 110 solfegii, partea I
- „Metodă de pian”
- „Istoria artei muzicale”
Creații muzicale
- Muzică vocală:
- 2 operete
- 6 opere, printre care „Bobrica” (1908), o operă comică
- Lieder și romanțe
- „Cântece române și cântece germane” (1894)
- Muzică corală:
- 12 coruri pentru voci egale
- „Țara mea” – cor mixt, versuri de Smara
- „Sergentul și drapelul” – cor mixt
- „Călugărenii” – cor mixt, text de Smara (1914)
- Muzică de balet:
- 2 balete, dintre care „Cupidon” (libret: Miron Poltin) (1896)
- Muzică orchestrală:
- 2 simfonii
- 3 rapsodii pentru orchestră
- 3 concerte pentru pian și orchestră
- Muzică instrumentală pentru pian:
- 4 rapsodii române pentru pian
- Piese pentru pian: Valse brillante, Romance, Tarantella, Menuet
- 24 studii melodice (24 studii simfonice pentru pian) (1952)
- Muzică de cameră:
- 4 sonate pentru pian
- Cvartetul „23 August” (1953)
- „În țara basmelor” – fantezie pentru violă și pian (1953).