Theodor Dimitrie Speranția, jurnalist, umorist, dramaturg și scriitor român

Theodor Dimitrie Speranția (născut Theodor Dimitrie Nădejde; 4 mai 1856 – 9 martie 1929) a fost un jurnalist, umorist, dramaturg și scriitor român.

S-a născut în Deleni, județul Iași, într-o familie de origine religioasă. Tatăl său a fost D. Nădejde, diacon ortodox român, iar fiul său a fost poetul Eugeniu Speranția. De asemenea, era vărul fraților politici Ioan și Gheorghe Nădejde. A urmat școala primară la Târgu Frumos, unde un profesor i-a schimbat numele din Nădejde în Speranția, cuvântul „speranță” având origini slavă și latină. A continuat studiile la seminarul Veniamin Costachi din Iași, pe care l-a părăsit influențat de ideile socialiste. A studiat ulterior la Facultatea de Științe și la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din Iași. Împreună cu frații Nădejde și Nicolae Russel, a publicat ziarul socialist Basarabia. A devenit membru al cercului socialist din Iași în 1880 și a fost unul dintre fondatorii revistei Contemporanul, la care a contribuit între 1881 și 1888. În această perioadă, s-a mutat la revista Revista Nouă a lui Bogdan Petriceicu Hasdeu. În 1891, împreună cu Zamfir Arbore și Ștefan Besarabeanu, a fondat Amicul copiilor. A obținut doctoratul în literatură și filozofie la Universitatea din Liège în 1886. În această perioadă, a intrat în contact cu renașterea folclorului european și a aprofundat literatura comparată. După aceea, s-a stabilit în București, unde, în 1906, a predat literatură populară la Universitatea din București.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Theodor_Speran%C8%9Bia#/media/Fi%C8%99ier:Theodor_Dimitrie_Speran%C5%A3ia.jpg

Speranția și-a început cariera publicistică cu poezii publicate în Perdaful în 1873. A colaborat cu multe publicații, printre care Contemporanul, Adevărul, Convorbiri Literare, Dimineața, Drepturile Omului, Familia, Graiul nostru, Literatura și Arta Română, Munca literară și științifică, Noua revistă universitară literară, Revista română și Noua revistă literară. A editat mai multe reviste proprii, printre care Cașcavalul, Tămâia și Revista copiilor. A publicat numeroase lucrări de proză umoristică, precum Anecdote populare (1889), Anecdote afumate (1898), Anecdote botezate (1903), Anecdote piperate (1903), Anecdote nouă (1909), Anecdote marinate (1911), Anecdote cu minut (1918), Anecdote noroc (1918), Anecdote proaspete (1926), dar și piese de teatru, precum Teatru I (1894), Mama soacră… (1894), De necaz (1900), Ce face beția (1900), Ce poate lenevia (1908), Teatru familie (1908) și Lângă pământ (1922). De asemenea, a scris romane precum Feighéla (1902), Fete de azi I-II (1908) și Mă-nșală (1921), precum și povești pentru copii, cum ar fi Călătoriile lui Enache Cocoloș (1903), Chițibuș cel drăguț (1929) și Introducere în literatura populară românească (1904). În 1914, a publicat Miorița și călușarii. A fost ales membru corespondent al Academiei Române în 1891.

Sursa: https://en.wikipedia.org/wiki/Theodor_Speran%C8%9Bia