Theodor Capidan, lingvist român

Theodor Capidan (n. 28 aprilie 1879, Prilep, Imperiul Otoman – d. 1 septembrie 1953, București) a fost un renumit lingvist român, specializat în dialectologia sud-dunăreană și filologia romanică.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Theodor_Capidan#/media/Fișier:Theodor_Capidan.JPG

Originar dintr-o familie de negustori aromâni, Capidan s-a născut în Perlepe (actualul Prilep, Macedonia) și a urmat școala primară în orașul natal, iar liceul în București. Și-a obținut doctoratul în filologia romanică la Universitatea din Leipzig, sub îndrumarea celebrului profesor Gustav Weigand.

A fost asistent la Institutul Balcanic din Leipzig, apoi profesor și director la Școala Superioară de Comerț în limba română din Salonic (1902–1919). Între 1924 și 1937, a fost conferențiar la Universitatea din Cluj, unde a predat dialectele transdanubiene și a deținut funcțiile de decan (1927–1928) și prodecan (1928–1929). Din 1937 a devenit profesor de limbi romanice la Universitatea din București. Începând cu 1910, a colaborat la redactarea Dicționarului limbii române (DA), activitate pe care a continuat-o după 1948 în cadrul Institutului de Lingvistică al Academiei Române.

Capidan a fost un important cercetător al limbii române și al dialectelor aromân, meglenoromân și istroromân. Cunoștințele sale de teren, în calitate de nativ aromân, au oferit profunzime lucrărilor sale despre geneza limbii române, subliniind influențele externe în dezvoltarea acesteia. A analizat aspecte lingvistice precum fonologia, etimologia, lexicul și literatura populară, mai ales în cazul limbii meglenoromâne.

Lucrări

• Meglenoromânii (3 volume, București, 1925–1935):
  • I: Istoria și graiul lor
  • II: Literatura populară la meglenoromâni
  • III: Dicționar meglenoromân
• Fărșeroții: studiu lingvistic asupra românilor din Albania (Cluj, 1930)
• Aromânii: dialectul aromân, studiu lingvistic (București, 1932)
• Limbă și cultură (1943), lucrare în care subliniază rolul limbii ca reflectare a sufletului și identității poporului român.

Recunoașteri și distincții

• Membru corespondent al Academiei Române (1928), devenit membru titular în 1935
• Decorat cu Ordinul Coroana României în grad de Comandor (1932)
• A primit Semnul Onorific „Răsplata Muncii pentru 25 de ani în Serviciul Statului” (1941).