Teohari Antonescu, arheolog și istoric român
#Postat de Carmen Vintu on septembrie 1, 2025
Teohari Antonescu (n. 1 septembrie 1866, București – d. 11 ianuarie 1910, Iași) a fost un important arheolog, istoric, epigrafist și cadru didactic universitar român, membru al prestigioasei societăți Junimea.
În 1894, a fost numit profesor de arheologie la catedra provizorie de arheologie a Universității din Iași, iar în 1896 a obținut titulatura oficială de profesor la catedra de Arheologie și Antichități, înființată prin decretul regal nr. 366 din 22 ianuarie 1899.

Între 1895 și 1902, Teohari Antonescu a suplinit adesea catedra lui Petru Rășcanu de „Istoria antică, epigrafie și geografie”, în perioada în care acesta era inspector general al învățământului secundar în județul Iași.
Cariera sa a fost curmată tragic la doar 43 de ani, pe 11 ianuarie 1910, când a decedat „răpus de un cancer al rărunchiului”, la ora 15:30.
Lucrări științifice:
-
1889: Lucrarea de licență – Cultul cabirilor în Dacia
-
1901: Lumi uitate – Studii literare și arheologice – Iași, Tipografia Editoare Dacia P. Iliescu și D. Grossu
-
1905: Le trophée d’Adamclissi. Étude archéologique – Jassy
-
1906: Cetatea Sarmizegetusa – reconstituită după Columna Traiana și ruinele din Grădiștea
-
1906: Știința sau Vandalismul d-lui Tocilescu – Lipsa unei metode de cercetare a ruinelor – Iași
-
1906: Săpăturile d-lui Tocilescu la cetatea Drobetae. Nimicirea unei stațiuni istorice importante – Iași
-
1910: Columna lui Traian, studiată din punct de vedere arheologic, geografic și artistic – Iași
Muzeul Județean Teohari Antonescu:
Muzeul județean, înființat în 1934 printr-o hotărâre a Prefecturii de Vlașca, poartă numele său, la sugestia savantului Ion Andrieșescu. Teohari Antonescu a fost primul profesor de arheologie al Universității din Iași, iar muzeul a fost condus, cu titlu onorific, de tânărul profesor Dumitru Berciu până în 1948. Clădirea muzeului este considerată monument istoric.
Jurnal FM 