Teodor Naum, filolog și traducător român

Teodor Naum, (1 septembrie 1891, Iași – 19 martie 1980, Cluj-Napoca), a fost un filolog și traducător român, fiul profesorului universitar Anton Naum (1829-1917), poet din cercul Junimii și membru al Academiei Române. A urmat cursurile Liceului Costache Negruzzi din Iași, unde a fost influențat de profesorul de limba latină, Vasile Bogrea, care i-a cultivat pasiunea pentru limbile clasice, greacă și latină. Teodor Naum a absolvit Facultatea de Filosofie și Litere a Universității din Iași în 1913, secția de Filologie clasică, și, sub îndrumarea lui Vasile Bogrea, a devenit în 1924 primul doctor în filologie clasică din România.

Sursa foto: https://pixabay.com/photos/fountain-pen-filler-ink-write-1393979

A avut o carieră didactică deosebită, începând ca profesor la Seminarul Pedagogic din Iași (1914), continuând la Liceul Militar de la Mănăstirea Dealu, și apoi în alte orașe precum Dorohoi și Piatra Neamț. În 1926, a devenit profesor titular la Catedra de Limba și Literatura Latină a Universității din Cluj, unde a activat până în 1951, ulterior fiind numit profesor consultant. La Cluj, Teodor Naum a făcut parte din grupul filologilor de la Muzeul Limbii Române, condus de Sextil Pușcariu, colaborând la Dicționarul Academiei și contribuind la elaborarea Îndreptarului și vocabularului ortografic din 1932.

Pe lângă activitatea didactică, Teodor Naum a fost un traducător prolific, îmbogățind literatura română cu lucrări din autori greci și latini. A debutat ca traducător în revista Convorbiri literare din Iași în 1911, cu traducerea a două idile din Theocrit, continuând să colaboreze cu lucrări din Anacreon, Vergiliu, Horațiu, Catul, Ovidiu, Lucrețiu și alți autori ai antichității și ai literaturii europene.

În 1927, a primit Premiul Academiei Române pentru traducerea Idilelor lui Theocrit, iar în 1943 a fost recompensat pentru traducerea lucrării Germania a lui Tacit.

Opera (selectiv)

• Sentimentul naturii în Scrisorile lui Pliniu cel Tânăr (1927)
• Viața și opera poetului Publius Vergilius Maro (1936)
• Horațiu (1936)
• În amintirea lui Ioan Paul (1936)
• Bio-bibliografia lui Vasile Bogrea 1881-1926 (1937, în colaborare cu Iosif E. Naghiu)
• Traduceri (selectiv):
  • Varia: traduceri în versuri (1926)
  • Vergiliu. Eneida: Cartea a doua (1941)
  • Tacit. Germania lui Tacit (1943)
  • Ovidiu. Scrisori din exil (1957)
  • Teocrit. Idile (1969)
  • Catul. Poezii (1969)
  • Ovidiu. Tristele; Ponticele (1972)
  • Vergiliu. Eneida: Cînturile 1-6 (1979).