1388 – Prima menționare a Cetății Suceava, capitala statului feudal Moldova

Suceava a fost reședința principală a domnitorilor Moldovei din timpul domniei lui Petru al II-lea Mușat, până în 1566, când Alexandru Lăpușneanu a mutat capitala la Iași.

În 1388, Cetatea Sucevei este menționată pentru prima dată într-o scrisoare trimisă de voievodul Petru Mușat regelui Poloniei, Wladislaw al II-lea Jagelo, care ceruse un împrumut de 4.000 de ruble de argint. Petru Mușat i-a acordat 3.000 de ruble, iar scrisoarea de răspuns se încheia cu mențiunea „… Și s-a scris cartea în Cetatea Sucevei, luni, în întâia săptămână a Postului, sub pecetea noastră, în anul nașterii Domnului 1388.” Istoria nu consemnează dacă împrumutul a fost rambursat.

Sursa foto: https://pixabay.com/photos/romania-suceava-fortress-landscape-5391834/

Cetatea Sucevei, cunoscută și sub numele de Cetatea de Scaun, este situată pe un platou înalt de 70 de metri față de lunca Sucevei, la marginea estică a municipiului Suceava. Termenul „Cetatea de Scaun a Sucevei” este preferat pentru a o diferenția de Cetatea de Apus (Șcheia), ambele construite de Petru Mușat (c. 1375 – c. 1391).

Cetatea face parte dintr-un sistem mai larg de fortificații construite în Moldova la sfârșitul secolului al XIV-lea, ca răspuns la pericolul otoman. Această rețea includea curți domnești, mănăstiri cu ziduri înalte și cetăți strategice, toate având scopul de a întări apărarea țării. Cetatea Sucevei a fost construită în jurul anului 1388 de Petru Mușat și a fost ulterior fortificată de Ștefan cel Mare în secolul al XV-lea.

Cetatea a suferit distrugeri în secolul al XVII-lea (1675) și a fost reconsolidată printr-un vast proiect de restaurare, devenind un important obiectiv muzeal. Este inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Suceava din 2015, având codul SV-II-a-A-05449 și fiind alcătuită din patru obiective principale: fortul mușatin, incinta exterioară, șanțul de apărare și zidul de contraescarpă.

În 1388, voievodul Petru Mușat a mutat capitala Moldovei de la Siret la Suceava. Cetatea Sucevei, menționată pentru prima dată în documente din 1388, a fost construită pentru a servi ca reședință voievodală. Cercetările arheologice au arătat că aceasta a fost ridicată pe un loc defrișat, cu monede de argint emise de Petru Mușat găsite în cel mai vechi strat arheologic.

Cetatea avea un castel fortificat, de formă patrulateră, cu ziduri groase de 2 metri și turnuri de apărare la colțuri și pe fiecare latură. În fața zidurilor, un șanț de apărare adânc de 10 metri oferea protecție suplimentară. Intrarea principală se făcea printr-o poartă semicirculară pe latura sudică.

În timpul lui Ștefan cel Mare, Cetatea Sucevei a fost extinsă și întărită. El a construit un zid de incintă în jurul fortului lui Petru Mușat și a adăugat bastioane pentru a proteja cetatea de atacurile cu artilerie. În 1476, cetatea a rezistat cu succes unui asediu turcesc, dar a suferit daune semnificative. După acest atac, zidurile au fost întărite și o a doua incintă a fost adăugată pentru a face față noilor amenințări.

În perioada ulterioară, Cetatea Sucevei a suferit mai multe atacuri și asedii. În 1538, cetatea a fost predată fără luptă armatei otomane conduse de Soliman Magnificul, iar în 1540 Ștefan Lăcustă, numit de turci ca domn al Moldovei, a fost asasinat de boierii moldoveni. Cetatea a mai fost asediată în 1563, iar în urma acestui atac și al altora, a pierdut importanța militară și strategică.

În 1566, Alexandru Lăpușneanu a mutat capitala Moldovei la Iași și a ordonat distrugerea cetăților, inclusiv a Cetății Sucevei, pentru a împiedica o eventuală apărare eficientă în fața inamicilor. La sfârșitul secolului XVI, cetatea a fost folosită de domnitori precum Aron Vodă și Ieremia Movilă, dar nu a mai jucat un rol important în apărarea Moldovei.

În 1596, Ieremia Movilă a întărit cetatea, iar în 1600, Mihai Viteazul a ocupat Suceava fără lupte, finalizând un alt capitol din istoria cetății.