Ștefan Radof, actor, scenarist și poet român

Ștefan Radof, (n. 1 decembrie 1934, Buftea, România – d. 28 martie 2012, București, România), a fost un actor, scenarist și poet român.

Ștefan Radof s-a născut în Buftea, România, într-o familie cu rădăcini din Basarabia și Ilfov. Tatăl său, Ion Radof, originar din comuna Cot-Chitai, județul Cetatea Albă, și mama sa, Maria Radof (născută Nicolae), din comuna Butimanu, județul Ilfov, au avut o influență semnificativă asupra formării sale. A început studiile la Școala Parohială „Sfântul Iosif” din București, continuându-le apoi la Colegiul Național „Sfântul Sava” și, mai târziu, la o școală comercială.

Sursa foto: https://pixabay.com/illustrations/cinema-strip-movie-video-64074/

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Ștefan_Radof#/media/Fișier:Stefan_Radof.jpg

În 1952, Ștefan Radof a absolvit Școala Medie de Comerț Exterior Nr. 2 din București, iar după finalizarea studiilor a lucrat ca funcționar la Banca Națională a României (BNR) la filiala din Ploiești. Pe parcursul acestei perioade, familia sa a fost marcată de regimul politic represiv al vremii: tatăl său a fost arestat și condamnat pentru „uneltire împotriva orânduirii de stat” în 1953, iar Ștefan Radof a trecut printr-o serie de dificultăți legate de perioada stalinistă.

După o primă tentativă nereușită de a urma Institutul de Teatru, în 1960 a fost admis la Institutul de Teatru din București, grație sprijinului maestrului Radu Beligan și al rectorului Costache Antoniu. A absolvit în 1964 și și-a început cariera artistică la Teatrul din Piatra-Neamț. În 1965, a devenit actor al Teatrului Nottara din București, unde a rămas o prezență constantă pe scenă.

Pe lângă activitatea sa de actor, Ștefan Radof a fost și un autor prolific. A publicat mai multe volume de versuri și a fost membru al Uniunii Scriitorilor din România din 1991, precum și al UNITER și al Asociației Foștilor Deținuți Politici din România (AFDPR). A fost, de asemenea, conferențiar la Academia de Teatru și Film (1990–1994) și profesor la Academia de Artă, Universitatea Hyperion (1996–2000), dar s-a retras din activitatea didactică din cauza degradării învățământului de specialitate.

În perioada 1993–1995, a moderat show-ul „De la egal la egal… Amical!” pe TVR 1.

Ștefan Radof a avut o carieră de succes pe scenele teatrale din România, jucând în numeroase producții la Teatrul Nottara și la Teatrul Național Radiofonic. Printre piesele în care a jucat se numără:

• Deus ex machina
• Nemuritorul actor
• Oscar
• Petrecere într-un pian cu coadă
• Platonov
• Titanic Vals
• Soțul păcălit (după Molière)
• Cumpăna dreptății
• Iubind în taină am păstrat tăcere
• Pescărușul
• Zadarnicele necazuri de iubire.

În televiziune, Radof a fost implicat în producții notabile, cum ar fi:

• Pavilionul cu umbre
• Visul unei nopți de iarnă
• Enigma din testament.

Ștefan Radof a jucat în numeroase filme românești, fiind recunoscut pentru talentul său în interpretarea unor roluri memorabile:

• Ușa (1966)
• Diminețile unui băiat cuminte (1967)
• Prea mic pentru un război atât de mare (1970)
• Adio dragă Nela (1972)
• Bună seara, Domnule Wilde (1973) – Chassuble
• Dincolo de nisipuri (1974) – Magaie
• Livada de vișini (1975)
• Nunta însângerată (1976)
• Războiul Independenței (1977, serial TV)
• Vlad Țepeș (1979)
• În așteptarea lui Lefty (1979)
• Ultima frontieră a morții (1979)
• Cine iubește și lasă (1982)
• Pădurea de fagi (1987)
• Misiunea (1989, serial TV)
• Balanța (1992)
• Inelul cu briliant (1993)
• Începutul adevărului (Oglinda) (1994) – Iuliu Maniu.

Ștefan Radof a semnat și scenarii pentru producții notabile de televiziune, printre care:

• Enigma din testament (după nuvela „Morminte” de Mihail Sadoveanu)
• Inelul cu Briliant (după romanul „Amândoi” de Liviu Rebreanu)
• Crocodilul (după Fiodor Dostoievski).

În calitate de poet, Ștefan Radof a publicat mai multe volume de versuri, apreciate pentru profunzimea lor lirică:

• Casca de foc (1972, Editura Cartea Românească)
• Iris (1976, Editura Cartea Românească)
• Statui în iarbă (1983, Editura Cartea Românească)
• Șoimul în iarnă (1994, Editura Eminescu)
• Efectul de seră (2002, Editura Muzeul Literaturii Române)
• Balade, Doamnelor, balade (2008, Editura Cartea Românească).

Ștefan Radof a fost recompensat pentru întreaga sa carieră artistică cu numeroase premii și distincții:

• Premiul A.T.M. și al criticii: 1980, 1982, 1984, 1986
• Laureat al festivalului de film de la Locarno cu filmul Prea mic pentru un război atât de mare
• Laureat al festivalului de teatru de la Nancy (1969, Franța)
• Laureat al festivalului de teatru de la Arhus (1970, Danemarca)
• Laureat al festivalului de teatru de la Guanahato (1978, Mexic)
• Laureat al festivalului de teatru de la Plovdiv (1999, Bulgaria)

În 2004, președintele României, Ion Iliescu, i-a conferit Ordinul Național Steaua României în grad de Cavaler, în semn de apreciere pentru întreaga sa activitate artistică și pentru contribuția adusă teatrului românesc.