Ștefan Petrovici, avocat și om politic român

Ștefan Petrovici (n. 3 aprilie 1859, Jabăr, județul Timiș – d. 31 iulie 1922, Caransebeș) a fost un avocat și om politic român, dedicat cauzei românilor bănățeni. A fost deputat în Parlamentul de la Budapesta, ales în circumscripția Zorlențu Mare din județul Caraș-Severin.

Ștefan Petrovici s-a născut pe 3 aprilie 1859, în satul Jabăr, lângă Lugoj. După ce a finalizat școala primară, a continuat studiile la liceul din Lugoj, unde a obținut bacalaureatul. A început studiile superioare la Viena, înscriindu-se la Facultatea de Drept, continuându-le apoi la Budapesta, unde a obținut diploma de doctor în drept și licența de avocat. După terminarea studiilor, s-a întors în Banat și s-a stabilit la Lugoj, unde și-a deschis birou de avocat.

După stabilirea sa la Lugoj, Petrovici a devenit rapid cunoscut, fiind apărător al publicistului Aurel C. Popovici în procesul intentat de autoritățile maghiare. Acesta fusese acuzat pentru „Replica” sa, un protest ferm împotriva politicii de maghiarizare din Transilvania și Banat. De asemenea, Ștefan Petrovici a fost referent în procesul „memorandiștilor”.

Sursa foto: AI

Ștefan Petrovici a fost membru al Partidului Național Român și s-a implicat activ în apărarea drepturilor românilor din Ungaria. În 1893, a fost referent la Adunarea de la Sibiu, iar în 1895 a fost printre organizatorii congresului naționalităților. Cea mai importantă realizare politică a avut-o în 1905, când a fost ales deputat în Parlamentul din Budapesta, reprezentând circumscripția Zorlențu Mare din Caraș-Severin. Aici, în ședința din 6 iulie 1906, a susținut un discurs vehement împotriva politicii de maghiarizare a guvernului maghiar, aducând și interpelări referitoare la situația școlilor și la abuzurile din județul Caraș-Severin.

Ștefan Petrovici a fost foarte activ și în domeniul jurnalistic, scriind numeroase articole pentru ziarul „Dreptatea” din Lugoj. Pozițiile sale, care susțineau drepturile românilor bănățeni, erau în contradicție cu politica autorităților maghiare. În 1907, a fost acuzat de „agitație” împotriva statului maghiar, iar procesul intentat a fost folosit drept pretext în cadrul alegerilor generale din acel an. Petrovici a fost condamnat la 6 luni de închisoare, pedeapsă pe care a executat-o în același an la închisoarea din Seghedin.

În paralel cu activitatea politică, Petrovici a fost activ în domeniul religios, fiind ales deputat sinodal al adunării eparhiale din Caransebeș. A fost, de asemenea, membru al ASTREI și al Societății pentru fondul de teatru român. După Marea Unire din 1918, a fost numit notar public la Caransebeș, funcție pe care a deținut-o doar câțiva ani înainte de a deceda pe 31 iulie 1922.

Bibliografie

• Cosma, Aurel – Bănăţeni de altă dată, vol. I, Timişoara, 1933.

Sursa: https://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Ştefan_Petrovici