Alfons Oscar Saligny, chimist român

Alfons Oscar Saligny (3 aprilie 1853, Focșani – 4 mai 1903, București) a fost un chimist remarcabil, membru corespondent al Academiei Române (1902), și fratele celebrului inginer Anghel Saligny, precum și al Sofiei Saligny. Fiul lui Alfred Saligny, Alfons a fost un pionier în domeniul chimiei și al cercetării materialelor de construcții din România.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Alfons_Oscar_Saligny#/media/Fișier:Alfons_Oscar_Saligny.jpg

După Unirea Principatelor, străinii stabiliți în România au fost solicitați să declare dacă vor să devină cetățeni români. Alfred Saligny, tatăl lui Alfons, a solicitat cetățenia română, iar astfel, copiii săi au devenit cetățeni români din naștere.

Alfons Saligny a urmat studiile primare în Focșani, în cadrul unui pensionat pentru copii deschis de tatăl său. Studiile secundare le-a făcut la Focșani, iar mai târziu la Potsdam (Prusia) și la Liceul Franco-German din Charlottenburg, alături de fratele său Anghel și sora sa Sofia. După finalizarea studiilor secundare, Alfons a continuat cu studii de chimie la Universitatea din Berlin, sub îndrumarea renumitului profesor August Wilhelm von Hofmann. În 1875, a obținut titlul de doctor în chimie cu o teză despre chimia organică.

După întoarcerea în țară în 1875, Alfons Saligny a lucrat ca chimist la Laboratorul Eforiei Spitalelor din București și ca profesor de mineralogie la Școala de Poduri și Șosele. A realizat importante lucrări pentru construcția de silozuri și docuri la Brăila și Galați și a studiat materialele necesare construirii podului de la Cernavodă, pentru fratele său Anghel Saligny. În 1889, prin Decretul nr. 1346, Alfons a fost numit profesor la Catedra de Chimie Generală și Aplicată a Școlii de Poduri și Șosele, unde a rămas până la sfârșitul vieții.

În paralel cu activitatea sa didactică, între 1879 și 1899, Alfons a fost șef al laboratorului Monetăriei Statului și, între 1899 și 1903, sub-șef de serviciu la Căile Ferate Române. A realizat peste 26.500 de analize și încercări de materiale pentru administrațiile și particulare, majoritatea pentru Căile Ferate Române.

Unul dintre cele mai mari merite ale lui Alfons Saligny a fost crearea, în 1886, a primului laborator de cercetare și analiză a materialelor de construcții din România, situat la Școala de Poduri și Șosele. Experiența sa în acest domeniu a fost esențială pentru realizarea unor lucrări importante, inclusiv podurile de peste Dunăre și viaductele ce le legau.

Alfons Saligny a reprezentat România la mai multe conferințe internaționale, inclusiv la a V-a Conferință Bauschinger de la Zürich (1895), și la Congresele Asociației Internaționale de Încercări de Materiale de la Stockholm (1897) și Budapesta (1901). A fost, de asemenea, membru al Societății Politehnice din România, al Societății de Științe Fizice și al Academiei Române, și a primit distincții importante, precum Ordinul „Coroana României” în grad de Comandor și Ordinul „Steaua României” în grad de Ofițer.

Alfons Saligny s-a stins din viață pe 4 mai 1903, la vârsta de 50 de ani, iar contribuția sa științifică a rămas semnificativă pentru dezvoltarea infrastructurii și a industriei de construcții din România. În cinstea sa, Societatea de Științe și Societatea Politehnică au ridicat un bust în 1910, care se află în curtea vechiului sediu al Școlii de Poduri și Șosele din București.

Sursa: https://www.bvau.ro/infoghid/index.php/Alfons_Oscar_Saligny