Jurnal FM 
Ștefan Petică, primul poet simbolist din România
#Postat de Carmen Vintu on ianuarie 20, 2026
Ștefan Petică este considerat primul poet simbolist autentic din România, deschizător de drumuri și un intelectual precoce, cu o vastă cunoaștere în numeroase domenii. De-a lungul vieții sale, a scris nu doar poezie, ci și articole literare, economice, estetice, de sociologie, filosofie, artă și istorie. Fiind un poliglot, a realizat traduceri din autori precum Petöfi Sándor, Walt Whitman, Heinrich Heine, Friedrich Martin von Bodenstedt, Mihail Lermontov, Adam Mickiewicz, Thomas Moore și Ivan Turgheniev.
Ștefan Petică s-a născut pe 20 ianuarie 1877 în localitatea Buciumeni, județul Galați, fiind fiul notarului Ianache și al Ecaterinei. A urmat școala primară la Liești și, din 1888, a studiat la Tecuci, în casele Smarandei Iaconachi, unde a început prima clasă gimnazială. În 1889, a continuat studiile la gimnaziul real „D.A. Sturdza”, iar în 1894 s-a înscris în clasa a VI-a la gimnaziul real „Nicolae Bălcescu” din Brăila. Tot în acea perioadă, a început să scrie primele articole în revista „Munca” și s-a alăturat mișcării socialiste.
În 1895, Petică a fondat revista „Propășirea”, deși doar un singur număr a fost publicat. S-a dedicat studiului intens al limbilor străine, stăpânind franceza, germana, engleza, precum și limba și literatura italiană. A devenit un colaborator constant al revistei „Lumea Nouă” în 1896, iar în 1897 și-a satisfăcut serviciul militar la Tecuci.
Pe 5 februarie 1898, Ștefan Petică și-a dat examenul de bacalaureat în București și a devenit jurnalist la ziarul „Capitala”. În 1899, a devenit redactor la „Lumea Nouă”, publicând peste 200 de articole, însă a renunțat dezamăgit de mișcarea socialistă. Începând cu 20 februarie și până în ianuarie 1900, a fost redactor la revista „Literatorul” și a participat la serile simboliste organizate de Alexandru Macedonski, scriind în acest timp și articolul „Noul curent literar”.
În anul 1900, a participat la cenaclul de pe strada Braniște, fondat de institutorul Chirvașuță, și a colaborat cu revista „România Jună”, unde a publicat prima parte din „Fecioara în alb”, dar și articolele „Poezia nouă” și „Transformarea liricii”. Între 1900 și 1902, a scris în diverse reviste și a publicat volumele „Fecioara în alb”, „Când vioarele tăcură” și „Moartea visurilor”. În această perioadă a publicat și fragmente de critică literară în „România Jună” și „România Ilustrată”.
Între 1901 și 1902, Ștefan Petică a continuat să publice studii sociologice, poeme în proză și articole politice în diverse publicații precum „Depesa” și „Apărarea Națională”. De asemenea, a scris drama „Solii păcii” și a colaborat cu „Sămănătorul” sporadic, precum și cu „Apărarea Națională”.
În 1902, a devenit prim-redactor la „L’Echo de Roumanie” și s-a înscris la Facultatea de Litere și Filosofie din București, unde a urmat cursurile unor mari profesori precum Constantin Rădulescu-Motru și Titu Maiorescu. De asemenea, a frecventat cursurile Facultății de Matematică.
În 1903, sănătatea lui a început să se deterioreze din cauza tuberculozei. În acel an, a publicat drama „Frații” și studiile sociologice „Morfologia socială” și „Sociologia veche și sociologia nouă”. După ce a renunțat la postul de bibliotecar la Ministerul Domeniilor din București, s-a retras în satul natal, Buciumeni, unde a trăit ultimele luni din viață.
Pe 17 octombrie 1904, Ștefan Petică s-a stins din viață la doar 27 de ani, fiind înmormântat în curtea bisericii din Buciumeni. Moștenirea sa literară rămâne una semnificativă pentru literatura simbolistă românească.
Sursa: https://www.globalinfo.ro/z/biografie_stefan_petica.htm
