Ștefan Pașca, lingvist și filolog român

Ștefan Pașca (n. 20 martie 1901, Crișcior, județul Hunedoara – d. 6 noiembrie 1957, Cluj) a fost un lingvist și filolog român, ales membru corespondent al Academiei Române.
Ștefan Pașca a urmat cursurile Gimnaziului din Brad, iar studiile liceale le-a continuat la Blaj, Brașov și Orăștie. A obținut licența în cadrul Facultății de Litere și Filosofie a Universității din Cluj în 1925. În 1927 și-a susținut doctoratul în lingvistică la aceeași universitate, cu teza de lexicologie și dialectologie intitulată „Terminologia calului: părțile corpului”, lucrare ce a fost publicată în revista „Dacoromania” în 1928.

Sursa foto: AI

În perioada 1927-1929, a fost bursier al Școlii Române din Roma, unde s-a specializat în onomastică. Cercetările sale efectuate în Sardinia au dus la publicarea unui studiu important despre antroponimia medievală italiană. După întoarcerea la Cluj, a ocupat diverse funcții academice: asistent și docent în domeniul onomasticii, lector de limba italiană și, din 1938, conferențiar de dialectologie. În 1941, i-a succedat lui Nicolae Drăganu la Catedra de limba și literatura română veche, iar din 1946 a devenit șeful Catedrei de limba română la Universitatea din Cluj.

A fost, de asemenea, director al Muzeului Limbii Române din Cluj (1945) și director adjunct al Institutului de Lingvistică al Academiei Române (1955). În paralel, a activat ca decan al Facultății de Filologie din Cluj. În cadrul Muzeului Limbii Române, înființat și condus de Sextil Pușcariu, a colaborat la elaborarea Dicționarului limbii române și a participat la realizarea Atlasului lingvistic român, contribuind cu conceperea chestionarelor și realizarea anchetei dialectale la istroromâni. Studiile sale s-au concentrat, în principal, pe onomastică și filologie.

Lucrări publicate

• „Glosar dialectal” (1928)
• „Nume de persoane și nume de animale în Țara Oltului” (1936)
• „O tipăritură munteană necunoscută din secolul al XVII-lea: Cel mai vechi Ceaslov românesc. Studiu istoric literar și de limbă” (1939)

A publicat numeroase studii de specialitate, cu predilecție în „Dacoromania”, dar și în revistele „Transilvania”, „Ephemeris Dacoromana”, „Societatea de mâine”, „Țara Bârsei”, „Gând românesc”, „Studii italiene”, „Langue et littérature”, „Cercetări de lingvistică” și altele.

Premii

• Premiul „Ion Heliade Rădulescu” al Academiei Române (1936)

Afilieri

• Membru corespondent al Academiei Române.

Sursa: https://www.bjc.ro/w/index.php/Pașca,_Ștefan