Ştefan Hepites, fizician, inginer și meteorolog român

Ștefan C. Hepites (5/17 februarie 1851, Brăila – 15 septembrie 1922, Brăila) a fost una dintre figurile marcante ale științei românești: fizician, inginer și meteorolog de prestigiu. A devenit membru titular al Academiei Române în 1902 și a deținut funcția de vicepreședinte al acesteia în perioadele 1910–1913 și 1919–1921.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/%C8%98tefan_C._Hepites#/media/Fi%C8%99ier:%C8%98tefan_Hepites.jpg

Activitatea sa științifică s-a concentrat în jurul Institutului Meteorologic al României, instituție pe care a organizat-o și condus-o între anii 1884 și 1908. Sub coordonarea sa, institutul nu s-a limitat doar la observații meteorologice, ci a inclus servicii de importanță națională precum măsuri și greutăți, stabilirea orei exacte, seismologia și studiile de geomagnetism.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Fi%C8%99ier:Amagnetic_theodolite_Hepites_1.jpg

Teodolit amagnetic utilizat de Ştefan Hepites pentru alcătuirea primei hărţi geomagnetice a României

Născut într-o familie de intelectuali, fiu al farmacistului Constantin Hepites, Ștefan și-a început educația la Brăila, continuând apoi studiile la liceul „Matei Basarab” din București. A urmat Școala Militară de Ofițeri, pe care a absolvit-o ca șef de promoție, apoi și-a perfecționat pregătirea la Bruxelles, unde a studiat atât la Școala Specială de Artilerie și Geniu, cât și la Facultatea de Științe. În 1873 a obținut titlul de doctor în științe matematice și fizice, iar doi ani mai târziu diploma de inginer constructor.

După participarea la Războiul de Independență, și-a dedicat întreaga viață cercetării și organizării științifice. A ocupat numeroase funcții importante: inginer în portul Brăila, inginer în cadrul Ministerului Lucrărilor Publice, profesor de fizică, inginer la Căile Ferate Române, profesor la Școala de Silvicultură și inspector general al Domeniilor Statului.

În 1884, odată cu numirea sa ca director al Institutului Meteorologic, a pus bazele primei stații meteorologice centrale din România și a dezvoltat rapid o rețea națională care, până în 1893, cuprindea 159 de stațiuni. Tot aici au fost înființate primele servicii de monitorizare a cutremurelor și de măsurători geomagnetice, Hepites realizând inclusiv prima hartă geomagnetică a României cu ajutorul unui teodolit amagnetic.

Rezultatele cercetărilor sale au fost publicate și prezentate la nivel internațional, iar la împlinirea vârstei de 50 de ani i-a fost dedicat un volum omagial, semn al recunoașterii de care se bucura atât în țară, cât și peste hotare.

După desființarea Institutului Meteorologic în 1908, și-a continuat activitatea în cadrul Academiei Române și în organizații științifice internaționale. Între 1916 și 1919 a condus Biroul Internațional de Măsuri și Greutăți, iar în 1919 a reprezentat România la Uniunea Internațională de Geodezie și Geofizică.

Ștefan C. Hepites s-a stins din viață la Brăila, în 1922, lăsând în urmă o moștenire științifică fundamentală pentru meteorologia și geofizica românească.