Ștefan Dimitrescu, pictor, desenator și violoncelist
#Postat de Carmen Vintu on ianuarie 18, 2025
Ștefan Dimitrescu, pictor, desenator și violoncelist, s-a născut pe 18 ianuarie 1886, în Huși, Vaslui, și a decedat pe 22 mai 1933, în Iași.
Ștefan Dimitrescu a început să studieze simultan la Școala de Arte Frumoase din Iași (1903-1908) și la Conservatorul din Iași (1903-1907), continuându-și studiile la Paris. În 1918, a fost unul dintre fondatorii Asociației „Arta română”. A urmat apoi cursuri la Academia liberă La Grande Chaumière din Paris (1911-1913).

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/%C8%98tefan_Dimitrescu#/media/Fi%C8%99ier:Stefan_Dimitrescu.jpg
La întoarcerea în țară, în 1916, a fost numit profesor la Liceul Spiru Haret din București, iar în 1928 a devenit rector la Școala de Arte Frumoase din Iași. În 1926, a întemeiat, alături de Nicolae Tonitza, Francisc Șirato și Oscar Han, Grupul celor Patru.
Dimitrescu a expus lucrări importante la Bienala de la Veneția în 1924, la expoziția internațională de la Paris în 1925, și la Barcelona în 1929, unde a obținut Marele Premiu și Medalia de Aur.
Opera sa se caracterizează prin două momente semnificative: primul, inspirat de natura, lumina și peisajele Mangaliei și de lumea orientală de pe litoralul românesc și bulgăresc, iar al doilea, influențat dramatic de experiența sa în timpul Primului Război Mondial. Creațiile sale reflectă adesea oameni din lumea satului și a muncitorilor, precum „Bucătăreasa” (1926), „Țărănci din Săliște” și „Țigănci din Dobrogea”, dar și scene de război, ca în „Morții de la Cașin” (1917).
Desenator remarcabil, Dimitrescu a fost apreciat pentru abilitatea sa de a surprinde atât forma, cât și culoarea. Iolanda Malamen spunea despre el că a lăsat o operă extrem de bine articulată, având o cromatică puternic narativă și cerebrală. De asemenea, Tudor Vianu observa influențele picturii lui Toulouse-Lautrec în stilul său, în special în portretele și scenele de viață boemă.
Pe lângă portrete și peisaje, Dimitrescu a capturat momente din viața cotidiană a oamenilor simpli, în lucrări semnificative precum „Morții de la Cașin” (1917), „Minerii” (1921), „Cina” (1924) și „Țărănci lucrând la război” (1929).
Referințe critice din partea colegilor săi, precum Nicolae Tonitza și Iolanda Malamen, subliniază atât complexitatea tehnică a operei sale, cât și dedicarea sa pentru reprezentarea autentică a realității din jurul său.
Ștefan Dimitrescu a fost considerat un excepțional desenator, iar în pictură a reușit să îmbine robustetea cu eleganța cromatică, lăsând în urmă lucrări de o mare profunzime artistică.