Sophia Loren, actriță italiană de film

Sophia Loren (născută pe 20 septembrie 1934, la Roma, Italia) este o actriță italiană de film, care a depășit sărăcia din Napoli postbelic pentru a deveni una dintre cele mai frumoase și faimoase vedete de cinema din Italia.

La începutul carierei sale, Sofia Scicolone și-a schimbat numele în Lazzaro pentru a lucra în fotoromanzi, reviste ce prezentau povești romantice prin fotografii. Primul ei rol în cinematografie a fost unul minor, ca figurantă într-o producție americană, Quo Vadis? (1951). Sub îndrumarea producătorului Carlo Ponti, care avea să devină ulterior soțul ei, și-a luat numele de scenă Sophia Loren. A început să câștige popularitate într-o serie de comedii cu buget redus, dar recunoașterea criticilor a venit cu filmul Aida (1953), unde a interpretat rolul principal, sincronizând buzele cu vocea celebrei cântărețe de operă Renata Tebaldi.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Sophia_Loren#/media/Fi%C8%99ier:Five_Miles_to_Midnight_1962.JPG

Frumusețea remarcabilă a Sophiei Loren a atras adesea atenția, umbrind talentul său actoricesc extraordinar. Cu toate acestea, carisma sa a fost evidentă în primele sale filme, cum ar fi L’oro di Napoli (1954), regizat de Vittorio De Sica. Datorită lui Ponti, Loren a ajuns rapid pe scena internațională, jucând alături de vedete de la Hollywood precum Cary Grant (Houseboat, 1958), Clark Gable (It Started in Naples, 1960), Frank Sinatra (The Pride and the Passion, 1957), William Holden (The Key, 1958) și Paul Newman (Lady L, 1965). Expunerea pe plan internațional a contribuit la câștigarea premiului Oscar pentru cea mai bună actriță, pentru rolul său memorabil în La ciociara (1960) al lui De Sica, unde a interpretat o mamă curajoasă în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial.

În cariera sa ulterioară, Loren a excelat în filme precum Ieri, oggi, domani (1963) și Matrimonio all’italiana (1964), ambele regizate de De Sica și avându-l ca partener de scenă pe Marcello Mastroianni. Una dintre cele mai impresionante interpretări târzii a fost în Una giornata particolare (1977), regizat de Ettore Scola, din nou alături de Mastroianni.

Loren a continuat să fie activă și în deceniile următoare, apărând în producții de televiziune precum Courage (1986) și în filme importante precum Prêt-à-Porter (1994) regizat de Robert Altman și musicalul Nine (2009). În 2010, a jucat în La mia casa è piena di specchi, un film de televiziune bazat pe autobiografia surorii sale, Maria Scicolone. De asemenea, a colaborat cu fiul său, Edoardo Ponti, în scurtmetrajul Voce umana (2014), bazat pe o piesă de Jean Cocteau, și în La vita davanti a sé (2020), unde a interpretat o supraviețuitoare a Holocaustului care ia sub aripa sa un tânăr refugiat din Senegal.

Sophia Loren a primit recunoașteri internaționale pentru cariera sa remarcabilă, inclusiv un premiu Oscar pentru întreaga carieră (1991) și un Leu de Aur pentru întreaga activitate la Festivalul de Film de la Veneția (1998). În anii 1990, a devenit și o susținătoare vocală a drepturilor animalelor, iar în 2010 a primit premiul Praemium Imperiale al Asociației de Artă din Japonia pentru contribuția sa în teatru și film.

Sursa: https://www.britannica.com/biography/Sophia-Loren