Sofia Vicoveanca, interpretă română de muzică populară

Sofia Vicoveanca, născută pe 23 septembrie 1941 în localitatea Toporăuți, lângă Cernăuți (azi pe teritoriul Ucrainei), este una dintre cele mai importante interprete de muzică populară din România, provenind din zona Bucovinei. La naștere, purta numele Sofia Fusa, fiind fiica lui Gheorghe și a Veronicăi Fusa, o familie de negustori.

A urmat Școala Primară în Bivolărie, iar ulterior s-a stabilit cu familia la Vicovu de Jos. Din dragoste pentru acest loc, și-a ales ca nume de scenă „Vicoveanca”.

Sofia Vicoveanca – Portret – 12 februarie 2021

Folklore88888888 – Operă proprie

• CC BY 4.0
• Fișier:Sofia Vicoveanca 2021.jpg
• Creată: 12 februarie 2021
• Încărcată: 6 aprilie 2025

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Sofia_Vicoveanca#/media/Fișier:Sofia_Vicoveanca_2021.jpg

Încă din copilărie, a învățat să coasă, să țeasă și să croiască, din necesitate. A studiat la Școala Populară de Artă din Suceava, iar în 1959 a fost angajată, prin concurs, ca solistă la Ansamblul de Cântece și Dansuri „Ciprian Porumbescu”. În 1965 și-a lansat primul disc. Din 1998, a activat și la Ansamblul „Rapsozii Botoșanilor”.

De-a lungul carierei, a înregistrat sute de piese, a colaborat cu Radioul și Televiziunea Română, precum și cu casa de discuri Electrecord. Discografia ei cuprinde 13 albume solo, 6 albume colective, 17 casete audio, 22 de CD-uri și 2 DVD-uri.

Repertoriul său este vast și divers, cuprinzând cântece de leagăn, de nuntă, satirice, de dragoste, de dor, doine, balade și bocete. A înregistrat și cântece de iarnă, colinde, cântece ritualice și patriotice. A realizat inclusiv o serie de piese culese din folclorul autentic, alături de orchestra condusă de maestrul George Sîrbu. A fost un promotor activ al cântecului tradițional bucovinean, contribuind la păstrarea și promovarea acestuia în țară și peste hotare.

Pe lângă activitatea muzicală, Sofia Vicoveanca a avut apariții în filme și a publicat cinci volume de versuri și proză: Dureri ascunse (1996), Cu inima-n palme (2004), Taine în adânc păstrate (2009), Din culisele sufletului (2019) și Drum de cântec și credință (2022). Unele dintre aceste cărți sunt ilustrate cu desene și fotografii din arhiva personală.

A fost căsătorită cu jurnalistul Victor Micu, cu care are un fiu. După decesul soțului, în 2001, a continuat activitatea artistică cu aceeași dăruire.

Pentru contribuția sa remarcabilă la cultura românească, Sofia Vicoveanca a primit numeroase distincții: Medalia „Meritul Cultural” clasa I (1967), Ordinul Național „Meritul Cultural” în grad de Mare Ofițer (2004), Crucea Națională „Serviciul Credincios” clasa a III-a (2002), Ordinul „Coroana României” în grad de cavaler (2014), precum și Ordinul „Crucea Bucovinei” (2021). De asemenea, a primit titlul de Cetățean de Onoare în mai multe localități din România.

În Vicovu de Jos, a construit o casă în stil tradițional, unde a amenajat un mic muzeu etnografic cu costume populare, obiecte de artă tradițională și piese de mobilier țărănesc.

De-a lungul a peste șase decenii de carieră, Sofia Vicoveanca a devenit o voce emblematică a folclorului românesc, aducând pe scenă autenticitate, emoție și o profundă dragoste pentru tradiție.