George Sorescu, poet român, prozator, critic literar și traducător, profesor universitar

George Sorescu s-a născut la 23 septembrie 1927 în satul Bulzești, județul Dolj, localitate cunoscută în special datorită operei fratelui său, Marin Sorescu. A fost fiul Niculinei-Nicolița (n. Ionescu) și al lui Ștefan Sorescu. A urmat clasele primare în satul natal, apoi a continuat studiile la Liceul „Frații Buzești” din Craiova, pe care l-a absolvit în 1949. A devenit student al Facultății de Filologie din cadrul Universității din București, pe care a finalizat-o în 1953.

Sursa foto: https://pixabay.com/photos/pen-writing-ink-pen-letter-4745931

După absolvire, a fost repartizat ca profesor la Liceul „Traian” din Turnu Severin, unde a condus cenaclul literar „Alexandru Vlahuță”. Aici, în 1957, a participat și Marin Sorescu, pe atunci student, care a citit un grupaj de poezii. În Turnu Severin, George Sorescu a devenit un frecvent vizitator al Bibliotecii „I.G. Bibicescu”, unde a descoperit manuscrisul La Leucaide d’Alviro Corintio-Dacico de Gheorghe Asachi — o lucrare conținând sonete în limba italiană în stil petrarchist, pe care le-a tradus și versificat în română. Acestea au fost publicate în 1974, 1991 și 2015.

Teza sa de doctorat, Gheorghe Asachi – viața și opera, a fost susținută în 1970 la Universitatea din București, sub îndrumarea lui Dumitru Micu. Din comisie au făcut parte Al. Dima, Eugen Todoran și Ovidiu Papadima. Tot în perioada severineană, George Sorescu a salvat de la distrugere o arhivă valoroasă aparținând lui Ioan G. Bibicescu, formată din 291 de documente datând între 1881 și 1926.

În 1961, s-a transferat la Craiova, unde a devenit asistent universitar la Facultatea de Filologie din cadrul Institutului Pedagogic, lucrând sub îndrumarea profesorului Ion Zamfirescu. De-a lungul anilor, a urcat toate treptele carierei universitare.

Debutul său literar a avut loc în 1957, cu poezie publicată în revista Oltenia literară. A colaborat cu numeroase reviste culturale și literare, printre care Ramuri, Tribuna, Convorbiri literare, Lamura, Literatorul, Analele Universității din Craiova, Limba și Literatura, România literară și Vatra. În 1980 a devenit membru al Uniunii Scriitorilor din România.

Dintre lucrările sale se remarcă volumele de poezie Întoarcerea Euridicei (1970), Desen sonor (1978), Aripi în timp (1994), precum și studiile Structuri erotice în poezia română (1982, premiul Uniunii Scriitorilor în 1983), Scriitori români (1830–1870). Sinteze literare (1991), Neliniștea esențelor (1996, premiul Uniunii Scriitorilor), Colocvii în Grădina Hesperidelor (2002). A publicat proză scurtă în volumul Neodihna vămilor (1994) și a îngrijit o ediție a basmului Făt Frumos din lacrimă de Mihai Eminescu (1995).

George Sorescu a avut un rol important în conservarea și promovarea operei postume a fratelui său, Marin Sorescu.

A încetat din viață la 2 aprilie 2021.