Simion Bărnuțiu, istoric, academic, filosof, jurist și om politic liberal ardelean și preot greco-catolic

Simion Bărnuțiu (21 iulie 1808 – 28 mai 1864) a fost un istoric, filosof, jurist, preot greco-catolic și om politic ardelean, marcând istoria ca unul dintre principalii organizatori ai Revoluției de la 1848 în Transilvania. Reprezentant al românilor greco-catolici, el a militat pentru drepturile naționale ale conaționalilor săi și pentru emanciparea socială și politică a acestora.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Simion_B%C4%83rnu%C8%9Biu#/media/Fi%C8%99ier:Simion_Barnutiu_4.jpg

S-a născut la Bocșa, în actualul județ Sălaj, și a devenit profesor de istorie la liceul din Blaj, în perioada în care Transilvania făcea parte din Imperiul Austriac. A fost puternic influențat de filosofia lui Immanuel Kant, adoptând idei progresiste, precum necesitatea reformării societății și implicarea laicilor în conducerea bisericii.

Bărnuțiu a fost un colaborator activ al Gazetei de Transilvania și al suplimentului său literar Foaie pentru minte, inimă și literatură. S-a remarcat în anii 1840 pentru opoziția fermă față de intenția Dietei Ardelene, dominată de maghiari, de a oficializa limba maghiară în administrația Transilvaniei.

La 24 martie 1848, Simion Bărnuțiu a emis un apel public în care cerea autodeterminarea românilor în cadrul Transilvaniei. A susținut că unirea regiunii cu Regatul Ungariei nu trebuie acceptată fără garantarea unor drepturi fundamentale pentru români, cum ar fi reprezentarea proporțională și desființarea iobăgiei.

În cadrul Adunării de la Blaj din aprilie 1848, Bărnuțiu a ținut mai multe discursuri mobilizatoare, pledând pentru prudență și echilibru. A fost ales vicepreședinte al Comitetului Permanent, structura care a stat la baza viitorului Comitet Național Român. Deși a fost în dezacord cu figuri precum George Bariț și Andrei Șaguna în privința strategiei, a acceptat până la urmă includerea unui jurământ de loialitate față de împăratul austriac în planul politic.

Odată cu proclamarea unirii Transilvaniei cu Ungaria și cu agravarea situației din regiune, Simion Bărnuțiu a colaborat cu guvernatorul austriac Anton von Puchner, văzând în această alianță o recunoaștere implicită a dreptului românilor la autoguvernare.

După intervenția trupelor ruse în Transilvania, Bărnuțiu s-a refugiat în Moldova, stabilindu-se la Iași. A predat filosofie la Academia Mihăileană și ulterior la Universitatea din Iași. Aici a scris importante lucrări de drept și filosofie, pledând pentru reforme democratice și sociale. A fost o sursă de inspirație pentru grupările liberale moldovene, printre care Fracțiunea liberă și independentă.

În anii 1850, s-a pronunțat împotriva ideii de a aduce un prinț străin pe tronul Principatelor Române, criticând astfel proiectul care va fi realizat după moartea sa. De asemenea, a fost contestat de societatea Junimea pentru viziunea sa lingvistică latinistă și pentru susținerea unei gramatici bazate pe etimologie, în contrast cu forma vorbită a limbii române.

Grav bolnav, Simion Bărnuțiu a dorit să se întoarcă în satul natal, dar a murit pe drum, în localitatea Hida, la 28 mai 1864.

Sursa: https://en.wikipedia.org/wiki/Simion_B%C4%83rnu%C8%9Biu