Creștinii ortodocși îl sărbătoresc pe 5 decembrie pe Sfântul Sava cel Sfințit

Sfântul Sava cel Sfințit s-a născut la începutul secolului al V-lea, în jurul anului 438, pe vremea împăratului Teodosie cel Mic (403-450), în localitatea Mutalasca, din regiunea Capadocia (Turcia de astăzi).

Părinții săi, Ioan și Sofia, l-au crescut până la vârsta de cinci ani, după care l-au lăsat în grija unui unchi și au plecat în Alexandria, deoarece tatăl său era comandant militar. La vârsta de opt ani, Sfântul Sava a ales viața monahală, intrând în Mănăstirea Sfântul Flavian, unde s-a nevoit timp de zece ani. La întoarcerea părinților săi, aceștia încercau să-l aducă acasă, dar Sfântul Sava a ales să rămână în monahism.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Sf%C3%A2ntul_Sava_cel_Sfin%C8%9Bit#/media/Fi%C8%99ier:SabbastheSanctified.jpg

La vârsta de optsprezece ani, Sfântul Sava a călătorit la Ierusalim, apoi s-a dus la mănăstirea condusă de Sfântul Eftimie cel Mare (praznuit pe 20 ianuarie), care l-a îndrumat către Cuviosul Teoctist, starețul unei mănăstiri de obște, pentru a învăța ascultarea, smerenia și celelalte virtuți monahale.

Se spune că, atunci când l-a văzut, Sfântul Eftimie l-a numit „copil bătrân”, fiind tânăr la trup, dar înțelept prin viața sa. Sfântul Sava a rămas în mănăstirea condusă de Cuviosul Teoctist până la vârsta de 30 de ani.

După adormirea Cuviosului Teoctist, succesorul său i-a binecuvântat dorința de a se retrage într-o peșteră. Doar în zilele de sâmbătă, el părăsea peștera pentru a participa la Sfânta Liturghie și a lua masa cu frații. După o vreme, primind binecuvântare, a renunțat să mai meargă în mănăstire, rămânând în peșteră timp de cinci ani.

Atât în perioada viețuirii în obște, cât și mai târziu, în timpul nevoinței sale în peșteră, Sfântul Sava a fost îndrumat duhovnicește de Sfântul Eftimie. În ultimii ani ai vieții sale, părintele duhovnicesc îl lua cu el în pustie, unde se întâlneau o dată pe an înainte de Paște.

După adormirea Sfântului Eftimie (473), Cuviosul Sava s-a retras într-o peșteră aspră lângă Mănăstirea Sfântul Gherasim de la Iordan, iar în 478 s-a stabilit în peștera de pe stâncile văii Kedron, la sud-est de Ierusalim. În 491, patriarhul Ierusalimului, Salustiu, l-a hirotonit preot, iar în 494, l-a numit arhimandrit, cu autoritate asupra tuturor mănăstirilor din Palestina.

Sfântul Sava a devenit un mare povățuitor și învățător pentru mulți monahi și pustnici, iar în jurul peșterii sale s-a dezvoltat mănăstirea care îi poartă numele: Lavra Sfântului Sava cel Sfințit.

El a întemeiat mai multe mănăstiri, săvârșind minuni și vindecând mulți bolnavi și demonizați. De asemenea, a alcătuit prima regulă tipiconală pentru slujbele bisericești, cunoscută sub numele de „Tipicul Sfântului Sava”, care a fost acceptată de toate mănăstirile din Palestina și, mai târziu, de cele ortodoxe din întreaga lume.

Sfântul Sava a luptat pentru apărarea dreptei credințe, combatând ereziile monofizită și origenistă. Datorită cunoașterii și respectului de care se bucura în rândul patriarhilor din Ierusalim, el a fost trimis de două ori la Constantinopol, în 511 și 531, pentru a interveni pe lângă împărații Anastasie și Iustinian I, pentru a-i convinge să se opună acestor erezii.

După mulți ani de nevoință și bucurii duhovnicești, Sfântul Sava a simțit apropierea momentului trecerii sale la cele veșnice. Astfel, a chemat toți frații din mănăstire, le-a dat ultima sărutare și le-a desemnat un egumen vrednic în locul său. După patru zile de post negru, sâmbătă seara, s-a împărtășit cu Preacuratele Taine și a rostit cuvintele: „Doamne, în mâinile Tale îmi dau duhul meu.” Conform tradiției, Sfântul Sava a trecut la cele veșnice pe 5 decembrie 532, la vârsta de 94 de ani, fiind înmormântat într-o curte între cele două biserici vechi ale Lavrei sale.

Imediat după moartea sa, Sfântul Sava a fost cinstit ca sfânt de călugării din mănăstirea sa. În secolul al XII-lea, trupul său a fost luat de cruciați și dus la Veneția, iar moaștele au fost aduse înapoi în mănăstirea sa din apropierea Betleemului în 1965, în urma unei înțelegeri între Papa Paul al VI-lea și patriarhul ortodox grec Atenagora, în cadrul vizitei papale în Țara Sfântă.

La Mănăstirea Sfântul Sava cel Sfințit, încă se păstrează o tradiție legată de mere. Se spune că, atunci când era tânăr și se afla în grădina mănăstirii, dorind să mănânce un măr, Sfântul Sava a privit fructul și a zis: „Frumos la vedere și bun de mâncat, dar tu ne-ai ucis pe noi.” Aruncând mărul, și-a luat drept canon să nu mai mănânce niciodată un măr.

Rugăciune către Sfântul Sava cel Sfințit

„Cu curgerile lacrimilor tale ai lucrat pustiul cel neroditor și cu suspinurile cele dintru adânc ai făcut ostenelile tale însutit roditoare; și te-ai făcut luminător lumii, strălucind cu minunile, Sava, Părintele nostru. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu ca să mântuiasca sufletele noastre.”

„Cela ce din pruncie, te-ai adus lui Dumnezeu jertfă fără prihană prin fapta bună. Părinte fericite, săditor și întăritor creștinătății ai fost, podoaba cuvioșilor și cetățean pustiei, după vrednicie lăudat, mijlocește cu rugăciunile tale către milostivul Dumnezeu, să fim izbăviți de toate nevoile, pentru care și noi, cu credință strigăm către tine: Bucură-te, Cuvioase Părinte Sava de Dumnezeu Sfințit!”

„O, Preacuvioase Părinte Sava, cela ce ești de Dumnezeu Sfințit, primește aceste umile cântări de laudă, pe care ți le aducem, din inimi curate și cu fierbințeală te rugam să mijlocești către Dumnezeu să ne izbăvească din toate necazurile pe noi care strigăm ție: Aliluia!”

Sursa: https://www.crestinortodox.ro/sarbatori/sfantul-sava-sfintit/sfantul-sava-sfintit-36135.html