Sfântul Antim Ivireanul, autor, tipograf, gravor, teolog, episcop și mitropolit român de origine georgiană

Sfântul Antim Ivireanul (în georgiană: ანთიმოზ ივერიელი; n. circa 1640 – 1650, Iviria — d. 1716, asasinat în Rumelia) numit și Sfântul Ierarh Martir Antim Ivireanul, a fost un autor, tipograf, gravor, teolog, episcop și mitropolit român de origine georgiană. De origine georgiană, el și-a dedicat viața slujirii lui Dumnezeu și culturii românești, contribuind la dezvoltarea tiparului, literaturii și educației în Țara Românească. Capturat de tânăr de turci și dus în robie la Constantinopol, Antim a fost eliberat și a petrecut o perioadă în preajma Patriarhiei Ecumenice, unde a învățat sculptura în lemn, pictura, broderia, caligrafia și mai multe limbi străine: greacă, arabă, turcă, slavonă, și ulterior, limba română.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Antim_Ivireanul#/media/Fi%C8%99ier:Le_M%C3%A9tropolitain_Antim.jpg

În jurul anului 1690, domnitorul Constantin Brâncoveanu l-a adus în Țara Românească, unde Antim a învățat meșteșugul tiparului și a fost numit conducător al tipografiei domnești din București. Aici a tipărit primele sale lucrări, inclusiv „Învățăturile lui Vasile Macedoneanul către fiul său Leon” (1691), „Slujba Sf. Paraschiva și a Sf. Grigore Decapolitul” (1692) și „Evangheliarul greco-român” (1693).

După ce a fost numit stareț al Mănăstirii Snagov în 1696, a mutat tipografia acolo și a continuat să imprime cărți în limbile greacă, slavonă, română și arabă, între care „Antologhionul” (1697) și „Liturghierul greco-arab” (1701), aceasta din urmă fiind una dintre primele cărți tipărite cu caractere arabe.

În 1705, Antim Ivireanul a fost ales episcop de Râmnic, unde a tipărit noi cărți liturgice. Trei ani mai târziu, la 28 ianuarie 1708, a fost numit mitropolit al Țării Românești. În această funcție, a continuat activitatea de tipărire de cărți în română și greacă, jucând un rol esențial în introducerea limbii române în slujbele bisericești. De asemenea, a înființat tipografii la Târgoviște și București, consolidând poziția culturii române în spațiul ortodoxiei.

În tot acest timp, a tipărit lucrări fundamentale precum „Învățătura bisericească la cele mai trebuincioase” (1710), „Psaltirea” (1710), „Octoihul” (1712), „Liturghierul” (1713) și „Catavasierul” (1714). Prin lucrările sale, a creat o limbă liturgică românească accesibilă și clară, care a devenit baza pentru slujbele bisericești și este folosită până astăzi.

Antim Ivireanul a fost ctitorul Mănăstirii „Toți Sfinții” din București, cunoscută astăzi ca Mănăstirea Antim. Construită între 1713 și 1715, această mănăstire este un important monument de arhitectură și artă, fiind împodobită cu sculpturi și dotată cu o tipografie. În plus, Antim a fost un mare filantrop, înființând școli gratuite pentru copiii săraci.

El a fost, de asemenea, un apărător al drepturilor Bisericii Ortodoxe și al poporului român, ceea ce i-a adus conflicte cu autoritățile otomane. Din cauza atitudinii sale antiotomane, în 1716, la cererea domnitorului fanariot Nicolae Mavrocordat, Antim a fost înlăturat din scaunul de mitropolit, caterisit și condamnat la exil. Pe drumul spre Muntele Sinai, unde urma să fie exilat, a fost ucis de soldații turci, iar trupul său a fost aruncat într-un râu din sudul Dunării.

La aproape 250 de ani după moartea sa, în 1966, Patriarhia Ecumenică a anulat caterisirea lui Antim Ivireanul, iar în 1992, Biserica Ortodoxă Română l-a canonizat. Sfântul Antim Ivireanul este prăznuit pe 27 septembrie în fiecare an.

Antim Ivireanul rămâne o personalitate marcantă a culturii și spiritualității românești, contribuțiile sale în domeniul tipografiei, educației și teologiei fiind de neprețuit. Prin activitatea sa, el a sprijinit nu doar românii, ci și alte popoare ortodoxe, tipărind cărți pentru slavi, greci și arabi, și jucând un rol important în dezvoltarea tiparului georgian și arab.

Sursa: https://doxologia.ro/viata-sfantului-ierarh-martir-antim-ivireanul-mitropolitul-tarii-romanesti

și https://ro.wikipedia.org/wiki/Antim_Ivireanul