Jurnal FM 
27 octombrie 312: Viziunea Împăratului Constantin cel Mare
#Postat de Carmen Vintu on septembrie 27, 2024
Pe 27 octombrie 312, Împăratul Constantin cel Mare a avut o viziune celebră care a marcat un moment crucial în istoria creștinismului. Potrivit istoricului Eusebiu de Cezareea și apologetului Lactantiu, Constantin a zărit pe cer, în plină amiază, o Cruce luminoasă strălucind deasupra soarelui, însoțită de inscripția „in hoc signo vinces”, tradusă prin „cu acest semn vei învinge”. Această frază a devenit deviza sa, avându-și originea în viziunea sa dinaintea bătăliei de la Podul Milvian, în confruntarea cu Maxentius.
Sursa foto: https://pixabay.com/ro/photos/sculptur%c4%83-constantin-york-istorie-70620/
Sursa foto: https://pixabay.com/ro/photos/sculptur%c4%83-constantin-york-istorie-84513/
Într-o noapte, în vis, i s-a arătat Iisus Hristos, purtând semnul crucii pe care îl văzuse în ziua respectivă, cerându-i să-l așeze pe steagurile soldaților săi, oferindu-le astfel un semn protector în lupte. Inspirat de această revelație, Constantin a confecționat un steag numit „labarum”, ornamentat cu monograma creștină. Victoria sa, obținută cu ajutorul divin, a fost cu adevărat remarcabilă: deși avea doar 20.000 de soldați, el a înfruntat o armată de 150.000 de oameni condusă de Maxentius, reușind să triumfe.
Pe 28 octombrie 312, Constantin cel Mare a repurtat o victorie decisivă la Pons Milvius (Podul Vulturului), în apropierea Romei, împotriva lui Maxențiu. Deși armata sa era mai mică și obosită, spiritul său și viziunea ce i s-a revelat l-au condus spre glorie. Această întâmplare este relatată cu detalii în lucrarea „Vita Constantini” de Eusebiu de Cezareea și în „De mortibus persecutorum” de Lactantiu, care a fost tutorele lui Crispus, fiul lui Constantin. Acești istorici consideră că aceste evenimente au marcat actul de convertire al lui Constantin la creștinism.
După cum afirmă Eusebiu de Cezareea, înainte de bătălia de la Pons Milvius, Constantin a văzut din nou pe cer o cruce strălucitoare, cu inscripția „in hoc signo vinces”. În vis, Mântuitorul i-a cerut să pună acest simbol pe steagurile armatei sale, asigurându-se astfel de protecția divină în luptă. Victoria miraculoasă a fost rezultatul ajutorului lui Dumnezeu, iar acest lucru este confirmat de inscripția de pe Arcul lui Constantin din Roma, care atestă că a câștigat bătălia „instinctu divinitatis” (prin inspirație divină).
Constantin i-a mărturisit lui Eusebiu, sub jurământ, că semnele divine l-au determinat să se alăture creștinilor, el fiind, la fel ca tatăl său, adept al cultului lui Sol Invictus (Soarele Nebiruit), un cult cu origini orientale. Eusebiu menționează acest incident și în discursul festiv rostit cu ocazia aniversării de 30 de ani de domnie a lui Constantin, subliniind importanța momentului în convertirea sa.
