Șerban Papacostea, istoric român

Șerban Papacostea (n. 25 iunie 1928, București – d. 6 aprilie 2018, București) a fost un istoric român de renume, membru titular al Academiei Române. Începând cu anul 1995, a fost și membru al Academiei Ligure de Științe și Litere din Genova.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Academia_Română#/media/Fișier:Logo_of_the_Romanian_Academy.png

Șerban Papacostea s-a născut în București pe 25 iunie 1928, într-o familie cu rădăcini istorice, fiind fiul juristului Petru Papacostea, descendent al familiei macedo-române Gușu Papacostea, fondatorul primei școli românești din Macedonia.

A urmat Liceul „Dimitrie Cantemir” din București, pe care l-a absolvit în 1946, și a continuat studiile la Facultatea de Istorie și Geografie din București, pe care a finalizat-o în 1950. În 1968, a obținut titlul de doctor în istorie cu lucrarea „Oltenia sub austrieci (1718-1739)”, lucrare premiată trei ani mai târziu de Academia Română.

Între 1990 și 2001, a fost directorul Institutului de Istorie „Nicolae Iorga” din București și, tot din 1990, membru corespondent al Academiei Române.

În perioada regimului comunist, a fost deportat într-un lagăr de muncă forțată la Canalul Dunăre-Marea Neagră. De asemenea, era văr cu scriitorul Vintilă Horia.

Lucrări semnificative

• „Un épisode de la rivalité polono-hongroise au XVe siècle: l’expédition de Matia Corvin en Moldovie (1467) à la lumière d’une nouvelle source” în Revue Roumaine d’Histoire VIII (1969), p. 967-979
• Românii în secolul al XIII-lea între Cruciată și Imperiul Mongol, Editura Enciclopedică, București, 1993
• Între cruciadă și Imperiul Mongol, Ștefan cel Mare domn al Moldovei, Românii în secolul XIII, 1995
• Geneza statului în evul mediu românesc (1988, reeditată în 1999)
• Geneza statului în evul mediu românesc, Editura Corint, București, 1999
• La Mer Noire, carrefour des civilisations, 2006

Distincții

• Ordinul Național „Steaua României” în grad de Ofițer, acordat pe 1 decembrie 2017.