Scarlat Callimachi, domnitor al Moldovei

Scarlat Callimachi (n. 1773, Constantinopol, Imperiul Otoman – d. 12/24 decembrie 1821, Bolu, Imperiul Otoman) a fost domnul Moldovei în perioadele 24 august 1806 – 26 octombrie 1806, 4 august 1807 – 13 iunie 1810 și 17 septembrie 1812 – iunie 1819 și al Țării Românești între februarie – iunie 1821.

Scarlat Callimachi, născut în 1773 la Constantinopol, a fost fiul lui Alexandru Callimachi și a domnit în Moldova în trei perioade distincte: 24 august 1806 – 26 octombrie 1806, 4 august 1807 – 13 iunie 1810, și 17 septembrie 1812 – iunie 1819. De asemenea, a fost domn al Țării Românești pentru o scurtă perioadă, din februarie până în iunie 1821.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Scarlat_Callimachi#/media/Fi%C8%99ier:Scarlat_Callimachi.jpg

Deși era cunoscut pentru firea sa liniștită, Scarlat Callimachi s-a implicat activ în politica vremii, participând la războiul ruso-turc. În 1810, a fost capturat de armata rusă și dus în captivitate la Harkov, Rusia. După doi ani, a fost eliberat și și-a reluat tronul în 1812.

În timpul domniei sale, a adus reforme semnificative, concentrându-se pe reorganizarea administrației, restabilirea ordinii și îmbunătățirea condițiilor de viață pentru popor. Callimachi a introdus măsuri de ușurare a taxelor, în special pentru boieri, și a luat măsuri împotriva răspândirii ciumei. Printre realizările sale notabile se numără introducerea culturii cartofilor în Moldova și sprijinul acordat școlii fondată de Gheorghe Asachi.

Totuși, domnia sa a fost întreruptă de suspiciuni politice, fiind acuzat că avea simpatii pro-ruse. A fost mazilit și trimis la Constantinopol, unde a scăpat de execuție doar datorită unei boli mintale. În 1821, a fost numit domn al Țării Românești, însă nu a reușit să își exercite domnia din cauza izbucnirii revoluției conduse de Tudor Vladimirescu. Scarlat Callimachi a murit otrăvit în același an, fiind suspectat că ar fi sprijinit revoluția greacă.

Surse externe

• Corneliu Diaconovich, Enciclopedia română, vol. I-III., W. Kraft, București, 1898-1904
• Dimitrie Gusti, Enciclopedia României, Imprimeria Națională, București, 1938-1943
• Constantin Rezachevici, Cronologia a domnilor din Țara Românească și Moldova, Editura Enciclopedică, București, 2001
• Vasile Mărculeț și alții, Dicționarul domnilor Țării Românești și ai Moldovei, Editura Meronia, București, 2009,

Sursa: https://historia.ro/