Sașa Pană, scriitor român

Sașa Pană (Alexandru Binder), (8 august 1902, București – 22 august 1981, București), a fost un scriitor român de origine evreiască, figură centrală a avangardei literare din România în prima jumătate a secolului XX.

Mai multe detalii

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Sașa_Pană#/media/Fișier:Saşa_Pană.jpg

Fiul medicului David Binder, Sașa Pană a urmat studii medicale la Iași și București, obținând în 1927 diploma de medic militar. Deși format în domeniul medicinei, adevărata sa vocație a fost literatura. În 1926 a debutat cu volumul Răbojul unui muritor.

În 1928, folosind fonduri proprii, a lansat revista de avangardă unu și editura cu același nume, unde a publicat atât cărțile sale, cât și volume ale altor autori importanți ai mișcării avangardiste, precum Urmuz, Tristan Tzara, Ilarie Voronca sau Vasile Dobrian.

A practicat o scriitură aflată la granița dintre poezie, proză scurtă și manifest literar, integrând influențe dadaiste și suprarealiste. Printre volumele reprezentative se numără Diagrame (1930), Echinox arbitrar (1931), Viața romanțată a lui Dumnezeu (1932), Cuvântul talisman (1933) și Călătorie cu funicularul (1934).

Între 1944 și 1947 a condus revista Orizont, cu orientare proletară. După război, a publicat poezie, proză cu tentă socială și umoristică, precum și traduceri valoroase din Paul Eluard, Jean Cassou și Loys Masson. În 1973 a apărut volumul memorialistic Născut în ’02, o amplă frescă a epocii sale literare.

A locuit din 1933 până la moarte pe strada Dogarilor nr. 36, în București. În 1978 a fost decorat cu Ordinul „23 August” clasa a III-a.

Opere selecte:

• Poezie: Răbojul unui muritor, Diagrame, Echinox arbitrar, Viața romanțată a lui Dumnezeu, Poeme fără de imaginație, Culoarea timpului.

• Proză: Sadismul adevărului, A fost odată… și nu va mai fi!, În preajma mutărilor.

• Memorialistică: Născut în ’02.

Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Sa%C8%99a_Pan%C4%83