„Moara cu povești”. „Sarmizegetusa 100”- Niște vânători de munte și brigada lor… 
de Nicolae Uszkai, Brașov

Motto: „Per aspera ad astra” („pe căi aspre către stele”) – Lucius Annaeus Seneca, filosof roman

Stimați cititori și dragi amici, astăzi vă propun, aici, la „Jurnal de Brașov”, la această „moară cu povești”, să călătorim, din nou, în timp și să vă familiarizez doar cu câteva aspecte din trecutul unei „titrate” și dragi mie structuri din Arama Românei. Fac asta pentru că am primit destule mesaje în acest sens pe o rețea de socializare unde, prin niște postări, anunțam amicilor mei că, sub logo-ul „Sarmizegetusa 100”, una dintre cele două brigăzi de vânători de munte din Armata României va aniversa, la 1 iulie a acestui an, un secol de la înființare. Este vorba, firește, despre Brigada 2 Vânători de Munte „Sarmizegetusa”, mare unitate tactică despre care am mai scris una-alta într-un material de anul trecut. Motto-ul din deschiderea acestor rânduri este motto-ul oficial al acestei brigăzi! Pe care mă bucur (și mă laud) că l-am ales eu…

Sigur că acum când vă fac cunoscute aceste rânduri sunt foarte subiectiv, pentru că știu foarte bine această structură de mult timp, de aproape patru decenii, am activat în această mare unitate o viață întreagă de militar și am mulți camarazi, amici, prieteni, cunoștințe și oameni faini cunoscuți care lucrează, în continuare, aici, cu maximum de dăruire și profesionalism. Sigur că am nostalgii, amintiri mai plăcute ori mai „colorate”, frânturi de viață de militar activ pe care am petrecut-o doar în structurile brigăzii, până la trecerea în rezervă. Voi începe, volens-nolens, cu niște „căi aspre” ale prezentului! Din păcate, de o vreme încoace, categoria aceasta socio-profesională reprezentată de militari este supusă, pas cu pas, metodic și cu o nonșalanță care pe mine mă sperie, unei campanii de denigrare despre care nu prea știu să mai fi existat în istoria noastră. Un fost comandant de-al meu îmi spunea trist, odată: „Nicule, nouă nu ne trebuie inamici, ne este suficient războiul româno-român ca să ne autodistrugem”. Și nu pot să nu-i dau dreptate, din păcate! Percepția socială actuală a armatei și a multor alte structuri din sistemul național de apărare și ordine publică este mult „sub genunchiul broaștei” și pot spune, cu certitudine, că acest lucru face mult bine nimeni altcuiva decât adversarilor României! Având o guvernare cu eterna-i oiște-n gardul istoriei, nu avem cum să fim altfel! Ne „aburim” singuri că suntem înconjurați, geografic vorbind, de prieteni! Din păcate, nici Marea Neagră nu ne mai este, „contaminată” fiind, la propriu și la figurat, de efectele războiului din vecini! Toate campaniile de denigrare a armatei și rezervei sale nu ajută decât Moscovei și vasalilor săi aflați la vedere ori mai „mascați”, asta pentru cine nu a înțeles ce am spus anterior!

În articolul pe care-l scriam pe aici anul trecut, aminteam că militarul nu este doar un slujbaș care merge la serviciu timp de vreo opt ore și gata, se-ntoarce acasă la viața sa, tihnită au ba! El este și trebuie să fie permanent în serviciul țării și este supus multor privațiuni pe care publicul larg nu-l mai percepe cam demult. Poate de mai mult de un deceniu și jumătate, de când nu mai există stagiul militar obligatoriu…Dimpotrivă, „mergând pe fenta” unor politruci rapace și total neiubitori de țară, militarii sunt „puși la zid” pentru vini inexistente!  Dar acesta este alt subiect despre care, poate, voi vorbi altădată, în alt context! Relativ recent, discutam cu cineva (un om pe care-l cunoscusem întâmplător la o activitate publică) despre participarea, în timp, a unităților din armata noastră la misiuni în teatrele de operații din afara teritoriului statului român. Omul respectiv n-avea absolut nimic în comun cu viața militară, nu avea habar de nimic din ce a însemnat ori înseamnă asta (nici măcar nu făcuse stagiul militar, ca să zici c-o fi avut omul ceva frustrări „existențiale”), dar care jurai, după cum se manifesta, că-i cel mai priceput în domeniu și perora anti-armata țării sale cu o pseudo-certitudine care pe un om normal la cap l-ar speria. Nu era primul individ de felul acesta pe care-l întâlneam, dar aș vrea să precizez că, personal, sunt sătul până peste cap de „părerologii” de ocazie pricepuți la toate ori de „postacii” din online care de-abia știu să lege câteva cuvinte scrise corect, și care cataloghează aceste participări ca pierdere de vreme și de bani pentru „țărișoara noastră dragă” și îi fac pe militari, nici mai mult nici mai puțin decât „mercenari”! Bineînțeles că aceștia fac parte, indubitabil, din categoria vastă, din păcate, a ne-citiților și a ne-educaților! Sau a multor frustrați, cu pusee anti-occidentale izvorâte fie din „fezandarea” de către propaganda pro-moscovită care afectează plaiurile mioritice de mai bine de un deceniu și jumătate, fie din „habarnism”. Iertate fie-mi „licențele” de cuvinte, dar mă abțin să „mă joc” doar în eufemisme!

Nu am să intru-n detalii într-un fenomen social iscat cam de pe vremea când un fost președinte de țară, „mioritic” de-al nostru, și „petrovist” în simțiri, obișnuia să-mpartă nația în „smintiți și în mișei” pe principiul că „școala românească scoate proști” și dădea un semnal total idiot întregii piramide sociale românești, ale cărei valori, un pic de-abia așezate cumva, s-au întors cu fundu-n sus! Nu fac decât să repet ceea ce am mai spus: generalizarea fără discernământ și dezbinarea, ca politică vehiculată constant în fel de fel de vectori media ori de alt tip, a creat și continuă să creeze mult rău în societate. În fine, revenind la subiect, apropo de participarea militarilor români la misiuni în afara teritoriului național, vreau să subliniez, printre multe alte argumente pro, doar două. Primul: timp de două decenii, singurul vector credibil de politică externă „aplicată” au fost militarii români dislocați în diverse teatre de operații. Printre care au fost și vânătorii de munte despre care vă amintesc azi! Cu altceva nu prea am avut a ne lăuda ca nație în privința demersurilor de politică externă! Cu toate „flexările” frazelor întortocheate ale diverșilor și trecătorilor „folositori” de fraze politrucești! Cine nu crede, îi stau la dispoziție pentru argumentări suplimentare oricând și despre orice subiect adiacent! Repet, cu argumente nu cu afirmații de factură neaoșă din argoul super-colocvial de mahala! Al doilea argument este constituit de faptul că mai bună instruire decât participarea în cadrul unor misiuni reale nu poate exista! Și cam asta s-a întâmplat cu participarea diverselor structuri militare la misiuni în teatrele de operații externe, inclusiv a vânătorilor de munte români! Pentru că rolul armatei este de a fi tot timpul pregătită de a participa la acțiuni militare prin luptă împotriva unui potențial agresor asupra intereselor naționale și a teritoriului național! Și nu de a culege porumb și sfeclă pe câmpuri ori a da frumos „pe sticlă” doar la defilări, depuneri de coroane, ceremonii publice ori „mână ieftină de lucru” pentru diverse „demersuri civice” care au treabă cu rolul armatei cam cum are baba Marghioala treabă cu ritualurile budiste de reparare a karmei știrbite! Deci, fără a ne ascunde după cuvinte frumoase, militarii trebuie să știe cum și să poată ucide, la nevoie, orice inamic care ar trece la vreo agresiune împotriva țării noastre. Conflictul „fierbinte” din apropierea noastră demonstrează, cu vârf și îndesat, asta! Și pentru a ști s-o facă bine, militarii trebuie să se instruiască continuu și să aibă dotarea tehnică și logistica corespunzătoare misiunilor de îndeplinit. Altfel, devin „rațe bune de împușcat” cum spune o zicere de origine anglo-saxonă…Am spus asta și anul trecut și o repet și acum: pot să afirm cu certitudine că vânătorii de munte din Brigada 2 Vânători de Munte fac asta dintotdeauna și știu, ca nimeni alții, să facă din aproape nimic, lucruri bune, atunci când este cazul! Încă mai știu și mai pot face asta, dar dacă politica de personal, salarizare și „prețuire” a carierei militare în societatea noastră nu revin pe un palier normal, nu cred că va mai dura mult către nimic! Realmente, nimic…Și acum nu mă refer doar la această mare unitate, ci la armată în integralitatea ei..Și la țară…

Dacă nu v-am întristat prea mult, vă propun să mergem înapoi în timp și vreau să reamintesc ce mai ziceam uneori, că nimeni n-ar putea prezenta vreodată în doar câteva pagini istoria acestei mari unități, dar câteva elemente trebuie neapărat amintite, la împlinirea unui secol de „viață” a Brigăzii 2 Vânători de Munte „Sarmizegetusa”. Vă reamintesc că, despre istoria acestei brigăzi și a batalioanelor sale componente, s-au scris, la propriu, mai multe cărți și ar fi nedrept să nu menționez faptul că nu putem comprima o istorie atât de amplă în câteva rânduri. Cine a luat vreodată contact cu istoria vânătorilor de munte știe, fără îndoială, că aceștia s-au „născut” la 3 noiembrie 1916, în plină campanie de toamnă a din acel an al primului război mondial și s-au acoperit de glorie pe câmpurile de luptă ale campaniilor care au urmat. Vânătorii de munte au evoluat firesc după primul război mondial și trebuie, ca să fiu corect cu istoria, să menționez doar câteva „trepte” ale vieții vânătorilor de munte până în anul 1923, anul de la care începe „centenarul” brigăzii. Intrarea în componenţa României a Ardealului şi, firește, a întregului lanţ al Munților Carpaţi, ca urmare a marelui act al Unirii românilor de la 1 decembrie 1918, a determinat creşterea rolului şi locului trupelor de vânători de munte în organismul militar al României Mari.

Astfel că, la începutul anului 1921, din Regimentul 8 Vânători de Munte a luat fiinţă Brigada Vânătorilor de Munte organizată din două regimente (Regimentele 1 și 2 V.M.), a câte trei batalioane fiecare, însumând 109 ofiţeri, 64 subofiţeri şi 3.133 militari în termen. În acelaşi an 1921, în ziua de 1 aprilie, s-a constituit Comandamentul Trupelor de Vânători de Munte cu sediul în Bucureşti, la comanda căruia a fost numit Principele Carol, viitorul rege Carol al II-lea, cel care fusese comandant onorific și al primei unități de vânători de munte din armata română. La data de 19 iulie 1921, trupele de vânători de munte au fost reorganizate în Grupurile 1, 2 şi 3 Vânători de Munte, fiecare cu câte două batalioane încadrate, un batalion cadre şi un divizion de artilerie. Menționez acestea pentru a scoate în evidență faptul că, în Brașov și în arealul apropiat acestuia, au existat de la începuturi, structuri de vânători de munte, chiar dacă, paradoxal, Brigada 2 Vânători de Munte de azi este continuatoarea tradițiilor unei mari unități înființate la Bistrița. Astfel, Grupul 1 Vânători de Munte din Braşov avea în compunere, pe atunci: Batalioanele 2 și 3 Vânători de Munte din Braşov, Batalionul 7 Vânători de Munte cadre şi Divizionul 1 Artilerie Munte. Grupul 2 Vânători de Munte din Sinaia avea în organică: Batalionul 1 Vânători de Munte în acelaşi oraş, Batalionul 4 Vânători de Munte în Predeal, Batalionul 8 Vânători de Munte cadre şi Divizionul 2 Artilerie Munte; Grupul 3 Vânători de Munte din Aiud avea în subordine: Batalionul 5 Vânători de Munte din Abrud, Batalionul 6 Vânători de Munte din Aiud, Batalionul 9 Vânători de Munte cadre şi Divizionul 3 Artilerie Munte. În anul 1923, s-a constituit Corpul Vânătorilor de Munte, cu sediul în Bucureşti, tot sub comanda principelui moştenitor Carol, având în compunerea sa Diviziile 1 și 2 Vânători de Munte, mari unități ce-şi aveau comandamentele în Sinaia și în Bistriţa. Fiecare divizie avea în compunere câte o brigadă de vânători de munte organizată pe câte trei grupuri de vânători de munte, fiecare cu câte două batalioane de vânători de munte şi un regiment de obuziere de munte. În plus, fiecare divizie mai dispunea de câte o brigadă de artilerie, un batalion de pionieri şi formaţiuni de logistică.

Cum aminteam anterior, potrivit Înaltului Decret nr. 1674 din 12 mai 1923, începând cu data de 1 iulie 1923, s-a înfiinţat Divizia 2 Vânători de Munte, cu sediul comandamentului în garnizoana Bistriţa. Pentru a lămuri „originea” de azi a brigăzii, menționez că Brigada 2 Vânători de Munte „Sarmizegetusa” a preluat tradiţiile Diviziei 2 Vânători de Munte în baza aprobării şefulul Statului Major General pe raportul şefului Statului Major al Forţelor Terestre nr. I. 2038 din 30.03.2012. Metaforic vorbind, Brigada 2 Vânători de Munte „Sarmizegetusa” este, practic, și continuatoarea tradițiilor Diviziei 1 Vânători de Munte, oricât de multe ar spune evidențele stricte de ordin birocratic!  Poate este bine de vizualizat organizarea Diviziei 2 Munte care, la 1 august 1923, era următoarea:

– Comandamentul D. 2 V.Munte               la Bistriţa;

– Comandamentul Bg. 2 V.M.          la Bistriţa;

– Grupul 4 Vânători de Munte                   la Bistriţa;

– B. 7 V.M. (fost R.17 Vânători)      la Zalău;

– B. 8 V.M. (fost R.18 V.)                  la Bistriţa;

– Grupul 5 Vânători de Munte                   la Sighet;

– B. 9 V.M. (fost R.19 V.)                  la Satu Mare;

– B. 10 V.M. (fost R.16 V.)                la Sighet;

– Grupul 6 Vânători de Munte                   la Rădăuţi;

– B. 11 V.M. (fost R.114 Inf.)            la Rădăuţi;

– B. 12 V.M. (fost R.113 Inf.)            la Suceava;

– Comandamentul Bg. 2 Artilerie Munte  la Bistriţa;

– Dn. 4 Tunuri Munte                       la Bistriţa;

– Dn. 5 T.M.                                      la Sighet;

– Dn. 6 T.M.                                      la Rădăuţi;

– R. 2 Obuziere Munte                     la Gherla;

– Batalionul 1 Pionieri Munte          la M. Ciuc;

Nu e lipsit de interes de menționat faptul că, în perioada 1923-1940, zona de dislocare a Diviziei 2 Vânători de Munte a fost stabilită în nordul României, în masivele muntoase ale Bucovinei, Maramureşului şi în partea de nord a Carpaţilor Orientali. Ulterior, în procesul de transformări, restructurări și evoluție a organismului militar, potrivit Înaltului Decret nr. 1688 din 1 aprilie 1937, Divizia 2 Vânători de Munte a primit denumirea de Brigada 2 Mixtă Munte. În preajma celui de-al doilea război mondial, după ce a acoperit frontiera de nord a României timp de doi ani, la 30 iunie 1941, Brigada 2 Mixtă Munte a trecut la ofensivă în campania din Est, în cadrul Corpului de Munte pe direcţia Mihăileni – Hotin, a participat la forţarea fluviilor Nistru, Bug  şi Nipru, a dus lupte grele de apărare în stepa Nogai, ajungând la 10 octombrie 1941 pe litoralul Mării de Azov. După o scurtă refacere în ţară în anii 1941-1942, a plecat din nou pe front și a participat la acţiunile de luptă desfășurate în zona Harkov, Baksan, Nalcik, Alagir şi în Crimeea. Ulterior, începând cu 15 martie 1942, s-au reorganizat vânătorii de munte, iar Brigada 2 Mixtă Munte a primit vechea denumire avută până în 1937, adică Divizia 2 Vânători de Munte. După întoarcerea în ţară din Crimeea, începând cu luna august 1944, începând campania din Vest, Divizia 2 Vânători de Munte s-a reorganizat şi a asigurat flancul drept al Armatei 1 Române, în zona Gilău – Buru, Aiud şi, după ce în septembrie 1944 a participat la eliberarea oraşului Cluj, a trecut la ofensivă pe direcţia Gilău- Huedin- Oradea. Apropo de „jocurile” sovieticilor care iubeau vânătorii de munte români „precum sarea-n ochi”, la 30.10.1944, potrivit unui document al Marelui Stat Major întocmit la presiune sovietică, Divizia 2 Munte a fost desfiinţată, pentru a doua oară, după 21 de ani de activitate. Pentru că războiul nu se terminase și pentru că vânătorii de munte mai trebuiau „să moară pentru țară”, la numai două zile, pe data de 03.11.1944, s-a anulat prevederea prin care urma să fie desființată divizia, iar Divizia 2 Vânători de Munte a continuat ofensiva pe teritoriul Ungariei.

Ulterior, la 7 noiembrie 1944, Divizia 2 Vânători de Munte a primit ordin să treacă Tisa, iar sfârşitul anului 1944 i-a găsit pe pe vânătorii de munte din această divizie desfășurând lupte grele pentru înfrângerea inamicului din zona munților Bükk și Matra. După eliberarea Ungariei de trupele naziste,  Divizia 2 Vânători de Munte a luptat pe teritoriul Cehoslovaciei, în munţii Tatra, pentru eliberarea acestei ţări, la sfârşitul războiului fiind regrupaţi la nord de oraşul Brno, în zona Polna, Zaborna, Dobrutov. Trebuie subliniat faptul că, dintre toate diviziile Armatei României de atunci, Divizia 2 Vânători de Munte a avut de suportat cea mai grea situaţie după Dictatul de la Viena. Nu trebuie să uităm faptul că, pe parcursul întregului război, Divizia 2 Vânători de Munte a avut cele mai mari pierderi umane şi materiale cauzate de folosirea sa îndelungată în luptă. Faptele spun că Divizia 2 Vânători de Munte a plecat la luptă de patru ori cu efectivele complete (15.800 militari) şi tot de atâtea ori s-a întors victorioasă, dar cu efectivele la mai puţin de 50% din cele iniţiale, fără a mai lua în considerare completările efectuate aproape la fiecare două sau trei luni de campanie. Tot această divizie a dat cel mai însemnat tribut de sânge dintre diviziile românești, într-un total de peste 20.000 de militari morţi, răniţi și dispăruţi. Războiul fiind terminat, la 13 iunie 1945, unităţile Diviziei 2 Vânători de Munte au început marşul de întoarcere în ţară, iar la 20 iulie a atins frontiera de vest, ajungând ca, la 13 august 1945, unităţile acesteia să fie dislocate în garnizoanele de pace. Rușii n-au uitat „diavolii verzi” din Divizia de Cremene a generalului Dumitrache și, la data de 15.06.1947, Divizia 2 Vânători de Munte a fost desfiinţată și contopită cu efectivele Diviziei 1 Vânători de Munte la Târgu Mureș, urmând, apoi, o reînființare, la 15.09.1948, în garnizoana Sinaia. Ulterior, probabil pentru a-și uita identitatea, la 29.11.1951, Divizia 2 Vânători de Munte a primit denumirea de Divizia 14 Vânători de Munte, cu denumire în stil sovietic. Ulterior, la data de 30.04.1958, au intrat în vigoare noi state de organizare pentru Divizia 14 Vânători de Munte, aceasta revenind la denumirea structurii ca  Brigada 2 Vânători de Munte. Celelalte structuri de vânători de munte fiind în curs de desființare, nu peste mult timp, la 14 aprilie 1961, printr-un ordin ciudat și nepotrivit, a fost desfiinţată ultima mare unitate de vânători de munte din structurile Armatei României, adică Brigada 2 Vânători de Munte.

„Sarmizegetusa 100”- Niște vânători de munte și brigada lor…

Din fericire, nu a durat mult dispariția acestor trupe și, la data de 14.10.1964, s-a reînfiinţat, la Rădăuţi și apoi la Brașov, Comandamentul Brigăzii 2 Vânători de Munte şi subunităţile de brigadă, precum şi Batalionul 21 Vânători de Munte în garnizoana Predeal. În luna decembrie a aceluiaşi an, au fost înființate câteva structuri de brigadă, iar în cursul anului 1965, au fost înfiinţate Batalioanele 20 şi 22 Vânători de Munte în garnizoanele Ghimbav şi respectiv Sfântu Gheorghe. În anul 1969, au fost înfiinţate Batalonul 24 Vânători de Munte la Miercurea Ciuc și Divizionul 206 Obuziere Munte la Hălchiu. În perioada ce a urmat reînfiinţării, Brigada 2 Vânători de Munte a continuat instruirea militarilor, a participat la aplicaţii, exerciții, tabere de instrucţie şi concursuri aplicativ-militare unde a obţinut rezultate remarcabile. Potrivit deciziei materializate în H.C.M. nr. 1330 din 21.10.1974, Brigăzii 2 Vânători de Munte i s-a atribuit numele onorific de „Sarmizegetusa”. După trecerea anilor, în timpul evenimentelor revoluționare din decembrie 1989, militari din Brigada 2 Vânători de Munte au participat la acţiunile de atunci în garnizoanele Braşov, Sfântu Gheorghe şi Bucureşti. În timpul acestor acţiuni, au căzut la datorie zece militari în termen, au fost răniţi opt ofiţeri şi subofiţeri şi alți 29 militari în termen.

„Sarmizegetusa 100”- Niște vânători de munte și brigada lor…

Trebuie amintit că, în perioada de după decembrie 1989, organizarea structurală şi subordonarea Brigăzii 2 Vânători de Munte „Sarmizegetusa” au fost într-o continuă dinamică, impusă de cerinţele modernizării Armatei României şi în concordanţă cu opţiunile militare ale poporului şi statului român. Transformările au continuat, iar în anul 2000, a fost desfiinţat Batalionul 20 Vânători de Munte din Ghimbav, Batalionul 30 Vânători de Munte din Câmpulung Muscel a fost subordonat Bg. 2 V.M., iar Divizionul 206 Artilerie Munte a fost redislocat din garnizoana Hălchiu în garnizoana Ghimbav. La 1 aprilie  2000, s-au înfiinţat, ca unităţi în compunerea brigăzii, Divizionul 228 Antiaerian Mixt şi Batalionul 229 Logistic. Ulterior, începând cu data de 1 martie 2003, Batalionul 22 Vânători de Munte „Cireşoaia” a trecut în subordinea Brigăzii 61 Vânători de Munte „General Virgil Bădulescu”. Procesul de reorganizare structurală a Brigăzii 2 Vânători de Munte „Sarmizegetusa” a continuat odată cu trecerea în subordinea brigăzii, la 1 martie 2003, a Bazei 4 Instrucţie Vânători de Munte din Curtea de Argeş şi transformarea acesteia, la data de 01.05.2003, în Batalionul 33 Vânători de Munte „Posada”. Evoluția structurilor brigăzii a continuat, iar vânătorii de munte din brigadă, constituiţi în unităţi manevriere și de sprijin, antrenate și pregătite în  concordanţă cu cerinţele actuale ale ducerii operațiilor militare, sunt capabili să acționeze pentru a da o ripostă fermă oricărui adversar, în orice situaţii impuse de cerinţele esenţiale ale misiunilor pe care le au de îndeplinit. De-a lungul ultimelor decenii, toate structurile din Brigada 2 Vânători de Munte „Sarmizegetusa” au participat la activităţi de instruire în comun, în ţară şi străinătate, cu militari din S.U.A., Marea Britanie, Grecia, Olanda, Turcia, Italia şi din multe alte ţări precum şi la numeroase exerciţii multinaţionale sub egidă NATO ori bilaterale. De asemenea, brigada a primit numeroase vizite din partea unor delegaţii oficiale străine, militare şi civile, la cel mai înalt nivel militar posibil, care au apreciat profesionalismul şi dăruirea militarilor brigăzii.

„Sarmizegetusa 100”- Niște vânători de munte și brigada lor…

În perioada anilor 2000, mai precis între anii 2005 – 2007, unităţile brigăzii au trecut prin procesul de certificare naţională şi afirmare NATO, brigada fiind nominalizată pentru a fi dislocată într-un teatru de operaţii în afara teritoriului statului român în cadrul forţelor dislocabile cu nivel scăzut de operativitate. Ulterior, aceste unităţi au avut ca misiune principală menţinerea şi îmbunătăţirea nivelului de operaţionalizare atins şi au fost verificate operaţional, din trei în trei ani, conform prevederilor NATO privind evaluarea forţelor. Nu pot să nu amintesc și de participarea cu succes a unităţilor şi subunităţilor din Brigada 2 Vânători de Munte la misiuni în afara teritoriului naţional, în cadrul misiunilor denumite ROFND, UNAMI şi ISAF, din teatrele de operaţii din Kosovo, Irak şi Afganistan. Ulterior, brigada a continuat să genereze batalioane de manevră pentru misiunea Resolute Support din Afganistan. Nu voi insera aici, perioadele și structurile pe fiecare misiune în parte dar trebuie să amintesc faptul că Brigada 2 Vânători de Munte „Sarmizegetusa” a devenit prima brigadă din Armata României care şi-a rotit în teatrele de operaţii din Afganistan toate batalioanele de vânători de munte, în cicluri succesive, cu participarea la misiune şi a altor militari din unităţile de sprijin de luptă şi de sprijin logistic din brigadă.

„Sarmizegetusa 100”- Niște vânători de munte și brigada lor…

Și în ultimii ani, Brigada 2 Vânători de Munte „Sarmizegetusa” demonstrează că pregătirea militarilor brigăzii pentru menirea lor de a fi gata la datorie atunci când „sună goarna” se desfăşoară constant în scopul menţinerii capacităţii operaţionale, realizării unui sistem unitar şi coerent de conducere prin obiective, gestionarea mai eficientă a resurselor, ridicarea nivelului de profesionalizare a personalului şi sporirea gradului de interoperabilitate cu structurile armatelor din NATO. Exercițiile deosebit de complexe din ultimii ani desfășurate în mediu multinațional, precum și cele din ultimul an, în contextul geopolitic destul de complicat al conflictului din apropierea granițelor noastre au reprezentat borne de încercare firești pentru marea unitate, borne pe care le-a trecut cu brio, în parcursul spre borne viitoare. Fără a rosti cuvinte prea mari și lipsite de conținut, ancorându-şi existenţa în trecutul destul de „fierbinte” al istoriei noastre naţionale şi, cu precădere ale arealului montan în care şi-a trăit existenţa, Brigada 2 Vânători de Munte „Sarmizegetusa” este astăzi o „sumă de conştiinţe şi valori profesioniste” care, de-a lungul timpului şi mai ales în ultimii ani, a demonstrat, prin fapte reale (că se recunoaște sau nu aceasta) că este una dintre cele mai valoroase şi mai performante mari unităţi de vânători de munte din Armata României, câştigând, prin strădania oamenilor săi, aprecieri la cote maxime.

„Sarmizegetusa 100”- Niște vânători de munte și brigada lor…

Ar fi  bine să medităm, acum la aniversarea acestei brigăzi, la rolul de bază al structurilor de vânători de munte în ducerea acţiunilor militare, în special, în areal montan. Orice militar știe că operaţiile militare desfășurate în munţi au la bază, în esenţă, aceleaşi principii şi norme ca în teren obişnuit dar, în munte, arealul specific acestuia exercită influenţe pozitive sau negative asupra ducerii acţiunilor, dând principalelor forme de luptă caracteristici diferite faţă de cele în teren obişnuit. Și nu este mai puțin adevărat că principiile şi normele se aplică în munţi mai greu sau mai uşor, după cum muntele, prin caracteristicile lui, favorizează sau defavorizează aplicarea lor, dând astfel acţiunilor militare o fizionomie diferită. Mediul alpin impune, din totdeauna, o anumită adaptare specifică a concepţiei privind întrebuinţarea forţelor şi a mijloacelor în luptă. Această condiție a „existenței” vânătorilor de munte încearcă să o mențină ridicată întotdeauna Brigada 2 Vânători de Munte „Sarmizegetusa”! Fiecare aniversare importantă de la înfiinţarea  brigăzii, dar și de la cea a trupelor de Vânători de Munte în Armata României aminteşte tuturor atât celor ce slujesc sub drapel în unitățile brigăzii, dar și celor din societatea civilă, că trebuie să ne aducem aminte mereu de sacrificiul eroilor vânători de munte căzuţi la datorie în cel de-al doilea război mondial şi, mai recent, în teatrul de operaţii din Afganistan.

„Sarmizegetusa 100”- Niște vânători de munte și brigada lor…

Voi repeta aici cele spuse-n prima ediție a „Istoriei Brigăzii 2 Vânători de Munte…”, cea scrisă în anul 2003 și coordonată de către col. (rtr.) Gheorghe Suman, unde se amintea că: „trebuie să reiterăm în acest context că, dacă în 1943 se spunea că a fi cu „Divizia de Cremene” a generalului Ioan Dumitrache înseamnă mai mult decât orice hrisov de vitejie, astăzi urmaşii acestei divizii, militarii Brigăzii 2 Vânători de Munte „Sarmizegetusa”, continuă să adopte şi să trăiască prin aceleaşi valori, racordându-se la conştiinţa istorică a existenţei.” E demn de aducere-n amintire faptul că astăzi, la un secol de la înfiinţare, mai mult ca oricând, vânătorii de munte din Brigada 2 Vânători de Munte „Sarmizegetusa” sunt mândri că au contribuit şi contribuie la îndeplinirea misiunilor pentru care ei există.  Cred (și voi continua s-o fac, cu tot scepticismul zilelor prezente) că Brigada 2 Vânători de Munte „Sarmizegetusa” îşi va afirma existența sa distinctă, tăcut dar „apăsat” (așa cum stă bine lucrului bine făcut cu adevărat) şi se va manifesta constant ca o forţă modernă, credibilă, pregătită şi instruită conform standardelor necesare vremurilor pe care le traversăm. Aşa cum a fost în toate perioadele sale istorice, Brigada 2 Vânători de Munte „Sarmizegetusa” va continua să rămână acel port-drapel necesar al tradiţiilor „Oastei Carpaţilor” din Armata României. Nu în cele din urmă, merită  să amintesc că Drapelul de Luptă al Brigăzii 2 Vânători de Munte „Sarmizegetusa” a fost decorat, de-a lungul timpului, cu o serie de ordine și medalii  importante, cum au fost:

– Ordinul „Mihai Viteazul” clasa a III-a cu Stindard de Comandament- în anul 1941;

– Ordinul „23 August” clasa a III-a, în anul 1959;

– Ordinul „Virtutea Militară” în grad de Cavaler pentru militari, în anul 2008;

– Emblema de Onoare a Forţelor Terestre, în anul 2013;

– Emblema de Onoare a Statului Major General, în anul 2014;

– Emblema de Onoare a Armatei României în anul 2014;

– Ordinul „Virtutea Militară” în grad de Ofițer, cu însemn pentru militari;
– Medalia Comemorativă „Centenarul Războiului pentru Întregirea Neamului”.

„Sarmizegetusa 100”- Niște vânători de munte și brigada lor…

Anul trecut, comandantul brigăzii, generalul de brigadă Ilie-Marian Dragomir mi-a acordat un interviu în care, printre altele, îl întrebam cum reușește să gestioneze resursa umană pe care o are la dispoziție brigada, în funcție de instrumentele la îndemână ale comandantului pentru aceasta. Atunci, a răspuns franc: „Chiar dacă este asociat cu un stereotip, îmi permit să afirm că resursa umană este cel mai de preț capital al unei organizații, aceasta fiind aplicabilă, implicit, în mod corespunzător, la nivelul instituției militare. Procesul de formare a unor profesioniști în domeniul militar este unul de durată, direct proporțional cu nivelul echipamentelor din dotare sau structurilor în care își desfășoară activitatea. Perfecționarea continuă, prin învățare și exersare, este elementul esențial al menținerii militarilor, indiferent de gradul deținut și funcția încadrată, la nivelul maxim al performanțelor așteptate. Mentorizarea cadrelor militare, bazată pe nevoia instituției și capacitatea fiecăruia de a face față cerințelor generează o „foaie de parcurs” care, asumată și respectată, duce la rezultatele dorite, prin prisma ambelor părți angajate în proces”.  Ce va urma în viața brigăzii? Asta doar toți oamenii care compun Brigada 2 Vânători de Munte „Sarmizegetusa” pot face și spune. Sau pot spune și pot face! Esențial este ca fiecare generație de militari activi din această mare unitate să „țină steagul sus” și să nu uite că sunt urmași ai unor oameni cu care țara s-a mândrit. Și ne referim la România aceea profundă, nu neapărat la aparatul statal existent la un moment dat la cârma țării! Până la următorul centenar, bine-ar fi să-i dorim brigăzii la cât mai multe aniversări în pace! Pentru că pacea este esența existenței! 0La mulți ani și gânduri bune tuturor celor cărora Brigada 2 Vânători de Munte „Sarmizegetusa”  le-a fost și le-a rămas „familie și casă”!

Pentru astăzi, am terminat cu „măcinatul” la „moara cu povești” și vă aștept la următoarea întâlnire de săptămâna viitoare. Până atunci vă doresc să v-aducă Cel de Sus doar ceea ce nu ați avut bun până acum! Repet ca-n alte ocazii similare: e o urare de prin Maramureșul istoric de unde-mi trag eu rădăcinile! Și cred că poate fi valabilă peste tot unde se-nțelege vorba românească! Să vă fie bine! Gânduri bune tuturor!

Al dumneavoastră, Nicolae Uszkai

Surse și lecturi suplimentare:

Surse:

– O viață trăită în structuri din Brigada 2 Vânători de Munte;

Două lucrări la care am fost colaborator direct, și anume:

1.Enciclopedia Vânătorilor de Munte, ediția 2016, Editura Univers Științific;

2.Istoria Brigăzii 2 Vânători de Munte, „Sarmizegetusa”,ediția 2003, Editura Univers Științific.

Surse foto:

– arhiva foto proprie;

– sala de tradiții a marii unități

– pagina de Facebook a brigăzii